joi, 11 octombrie 2012

Cum despărţim literatura de politică?

Pentru "purişti", pentru cei care strâmbă din nas la orice scriitor de vârsta a treia care a trecut puntea făcându-se frate cu comunismul, ei bine, îi anunţ că dacă niciunul n-ar mai fi publicat şi dacă toţi ar fi exilaţi la Tomis, revistele şi editurile ar cam fi goale de conţinut.
Cine şi-a făcut o icoană, de pildă, din exigentul, şi altfel meritoriul, Virgil Ierunca, va avea o surpriză să afle că în "România liberă" din 28 aprilie 1945, Ierunca scria elogios despre volumul de Poezii al lui D. Corbea, faimos poet proletcultist. Cam aşa scris Virgil Ierunca: "Izvorâtă din realităţi directe, apăsătoare, poezia d-lui D. Corbea se remarcă printr-o simplitate şi printr-un accent cu totul demonstrativ pentru vremurile noastre. Scrisă pentru popor, poezia aceasta reprezintă stări de suflet care aparţin în întregime poporului. D. Corbea nici nu doreşte de altfel să se adreseze decât celor mulţi; poezia d-sale e un manifest de eliberare al celor ce muncesc şi care luptă pentru o viaţă nouă, mai dreaptă şi mai bună. Etc.etc.

Să mă ierte Virgil Ierunca de acolo de unde se află în necunoscuta lume de dincolo, dar cu acest citat din el am vrut să arăt lucrul simplu că istoria nu este despărţită maniheist şi că oamenii nu sunt unii albi ca laptele şi alţii negri ca smoala. La judecata de apoi, toţi vor răspunde, dar până atunci noi suntem responsabili de a nu arunca odată cu pernicioasa apă politică şi copilul talentat şi pocăit.

Niciun comentariu: