După ce, precum Iosefini,odinioară, la circ,
le-au sustras românilor portofelele şi le-au tot găurit cureaua de la
pantaloni, după ce au băgat adânc mâna în buzunare, scotocindu-i şi de ultimul
mărunţiş, după ce, cu aceeaşi îndemânare de prestidigitator şi cu neruşinarea
şmenarului de dreapta,au palmat banii publici cu sacul, pe pedelişti îi
încearcă, astăzi, sentimentul remuşcării. Ajunşi la vreme de ananghie electorală
şi rupându-li-se inima de pe siglă, se
pregătesc, nici mai mult, nici mai puţin, ţineţi-vă bine, să restituie furtişagurile! Nu cash pentru că
asta ar însemna să destabilizeze sistemul bancar elveţian şi să zburătăcească
pasărea-liră(sterlină!) din paradisurile fiscale, nu! Ca promotori geniali
ai transformării spitalelor în muzee, s-au gândit că gestul trebuie făcut cu
măsură, în doze homeopatice, cu sacoşa şi cu punga.
Tot e bine si-aşa! Sunt pe lume unităţi de măsură şi mai mici de atât ori de-a dreptul formale, cum ar fi, de exemplu,
pipeta, linguriţa, zicala(pofta-n
cui!), degetul mijlociu de la mâna dreaptă,
desigur, sictirul, holograma etc
Din
adâncul sacoşei pedeliste, oficial, electoratul va scoate următoarele obiecte
de folosinţă îndelungată, adică pentru patru ani:
_ una şapcă uşoară, din pânză, pentru că tot
vine iarna!.
_ una bucată pix cu care electoratul să îi nominalizeze pe răboj şi să-i pună la
acatiste!
_ una cutie chibrituri care să le amintească
alegătorilor că au în Dealul Cotrocenilor un fost preşedinte cu apucături şi antecedente de piroman!
_ una bucată şorţ de bucătărie spre neuitarea
chiolhanurilor bucovinene întâmplate pe aripi zburdalnice de Flutur!
Iată, vor
spune unii, cum trece, cum sfârşeşte gloria lumii(lor)! Şi totuşi…din
solida punere pe butuci a Poştei Române şi a Oltchimului, din patinoarele cu
bani alunecoşi, de trei ori mai scumpe, din parcurile inutile dar 100% profitabile,
răsărite la liziera pădurilor, din stadioanele într-o rână, din toboganele
pentru copii de 16000 E bucata, din băncile-chilipir plantate cu doar 14
milioane lei vechi şezutul, te şi miri
cum de le-a mai rămas câţiva bănuţi pentru flecuşteţele cu care vor bucura
electoratul ciuruit, deja în delir
La aşa
mărinimie, nu poţi decât să exclami, extaziat, dus pe gânduri : uite ce suflete
nobile, caritabile, uite, ce spirite grijulii şi cu frica lui Dumnezeu-DNA-ul.
am avut la seiful bugetului ţării şi uite cum mai visează ei, neîmpăcaţi, zi şi
noapte, din nou, guvernarea în beneficiul comun al găştii lor! Ca să folosesc o
expresie de cartier, adecvată tupeului lor, după ce au vlăguit şi au „ars” ţara hoţeşte, o ARD astăzi, lozincard şi şmechereşte cu electoratul. Iar la atâta lipsă de obraz, ar fi şi
nedrept, nu-i aşa?, să nu li se întoarcă, înmiită, arsura!
Din partea noastră, doar o recomandare, o
povaţă de bine avem a le face. Atunci când vor merge pe coclaurii colegiilor
lor, pe lângă punga cu suveniruri,
desigur, să nu le lipsească „Biblia hazlie” a lui Leo Taxil şi multe
tampoane pentru urechi. Nu de alta dar
să nu audă cumva , din porţile caselor unde au bătut astă-vară cu Codul Penal,
urările ARDente, de recunoştinţă, prăvălite pe urmele lor. De la îndemnul făcut
din inimă „Să sărăciţi…bine!”până la blestemul suprem: „ARDe-v-ar votul,
maică!”
Ioan Viştea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu