Joc la „două capete”

 Un nou text al scriitorului Ioan Viştea

                                                     Joc  la  „două capete”

                                                         sau

                                 doar  slăbiciunile  politicianului  „necopt”?

              Timp de trei săptămâni m-am gândit dacă să scriu sau nu rândurile ce urmează. O fac pentru ca omul politic Victor Ponta să priceapă câte ceva şi prin atitudinea viitoare să-mi contrazică toate îndoielile, toate suspiciunile.

               Nu ştiu dacă şi în ce măsură  şi-a dat seama  tânărul prim-ministru că scaunul ce avea să-l ocupe, deşi capitonat cu mult entuziasm şi bune intenţii, era, este, totuşi,  un scaun de ceară. Delegându-şi mare parte din atribuţiile guvernamentale unui priceput expert economic, a avut tot răgazul  să se dedice  activităţii politice  către care îl şi trage „aţa”. Numai că una este să fii  politician  în vremuri de linişte şi pace politică şi socială şi cu totul alta  în vâltoarea tensiunilor ei. Momentele de cumpănă în care destinul personal sau colectiv stă agăţat  de un fir de păr care depinde de tine  dacă se rupe ori nu, dau măsura staturii politice  a omului de stat. Mulţi i-au spus  domnului Ponta, mai în glumă, mai în serios, pentru câteva asemănări fizionomice, Micul Titulescu. Astăzi înţelegem  că într-adevăr, a fost o glumă. Distanţa dintre cei doi se măsoară în ani lumină măcar dacă ne gândim şi luăm în calcul faptul că acolo unde a excelat Titulescu, a clacat ruşinos Victor Ponta.

                Pentru a coborî, în interesul său şi al ţării, cu picioarele pe pământ, pe solul tare, arid al  realităţilor dramatice  actuale, punem câteva întrebări din al căror răspuns sperăm să facă un exerciţiu de sinceritate şi un subiect de reflecţie.

1.      Maşinăria suspendării lui Traian Băsescu a demarat în trombă, cu   

motoarele turate în plin. Pe parcurs, în calitate de copilot  aţi încurcat  pedala acceleraţiei cu frâna. Aţi frânat când trebuia să vă desprindeţi clar în câştigători.

Mai ales  că aţi beneficiat de  susţinerea a 7,5 milioane de cetăţeni spectatori. În ce fel vă asumaţi  gâlceava devenită război şi nebunia  iscată de  momentul nefast al acceptării directivelor arbitrare  venite din partea Uniunii Europene?

 Şi de ce aţi făcut-o? Din slăbiciune? Din nepricepere? Din calcul?

2.      De ce nu aţi făcut un subiect de dezbatere publică din cele 11

porunci ale comisarilor cu câte 12 stele pe umeri? Poate ca Parlamentul, poporul ar fi avut cu totul alte opinii şi opţiuni.

                  3.  În diferite apariţii televizate şi câteva interviuri,  aţi pendulat complăcându-vă în  atitudini contradictorii : de la intransigenţa, de la refuzul ferm al coabitării cu Traian Băsescu odată întors la Cotroceni, până la înmuierea tonului şi a consecvenţei, luând în  serios, ca posibil şi  un asemenea scenariu al sa-i zicem, coabitarii cu dispreţ!.  Oare vă puteţi iluziona în aşa de mare măsură  în viabilitatea unui asemenea proiect încât in mintea cetăţeanului să nu se nască  chiar întrebarea din titlu? Credeţi sau nu că un astfel de joc la „două capete” ar reprezenta o pată de neşters , scump plătită în viitorul dumneavoastră politic?.  

                  4.  Cum susţineţi  fermitatea afirmaţiei lui Crin Antonescu că Traian Băsescu nu se va mai întoarce la Cotroceni şi cât de mult credeţi în  ea?. 

 5.  Cât de  îndepărtată sau apropiată vi se pare ziua în care îl veţi lăsa

singur pe Crin Antonescu?

6.     Foarte mulţi dintre cetăţeni au înghiţit cu noduri, greu , ca pe  o

găluşcă nedigerabilă numirea lui Ioan Rus la M:A.I. cu girul dumneavoastră. Care a fost rostul şi sensul mulţumirilor şi a declaraţiei de susţinere adresate acestuia la sfârşitul mandatului în care şi-a  îndeplinit doar deserviciile? De multe ori, în urma  excesului de diplomaţie  se vede mai bine urzeala străvezie  a iţelor!.

                       7.  Ce se  întâmplă cu domnul Liviu Dragnea, strategul mobilizator?                

A ieşit în décor? S-a retras din peisaj? Unde? În munţi, în staţiuni montane? Noi

ştim că rezistenţa democratică  se organizează la vedere, pe străzi şi în pieţe publice.                  

8.      Nu sunteţi Micul Titulescu ci, din păcate, doar Micul Ponta. Cu

ce preţuri şi cu ce sacrificii credeţi  că 7,5 milioane de  votanţi  ar mai putea să  aştepte până la creşterea, până la maturizarea dumneavoastră politică?

                     Scaunul de prim-ministru al domnului Ponta, de ceară, nu are buton pentru catapultare.  La focul evenimentelor arzătoare şi al indeciziilor, se va topi văzând cu ochii cu fiecare oră, zi, săptămână.

                  

                                                                                     Ioan Viştea