Lumea e rea şi absurdă. Mare tevatură mare: Victor Ponta a plagiat. O importantă parte din lucrarea de doctorat este, cică, plagiată. Hm! Nu mă pronunţ pe caz, n-am răbdare, recunosc, să deschid toate documentele de pe internet care demonstrează plagiatul sau, dimpotrivă, originalitatea tezei. Dar, în principiu, cred că nu trebuie făcut atât tam-tam. Oamenii politici nu sunt oameni de rând, să stea doi-trei ani la Biblioteca Academiei, să buchisească, să facă mii de fişe, să studieze până-şi fac lucrarea de doctorat. Că-n timpul ăsta se duce ţara de râpă. Ei lucrează contra cronometru. Un om politic îşi face lucrarea de doctorat într-o noapte de vară şi o trece a doua zi cu magna cum laudae. Îndrumătorul şi membrii comisiei îşi iau banii, redactorul tezei aşişderea, iar omul politic este doctor. Ce e aşa complicat? Iar asta ce luptă politică mai e? Să fie controlaţi miniştri la doctorat. Păi, nu mai facem guverne niciodată. O sugestie: candidaţii la postul de ministru să-şi scoată din CV doctoratul. Că altfel nu iese bine. Se lasă urgent cu demisie, cu demitere.
Cum ziceam, nu mi se pare serios să ne ocupăm de plagiatul lui Ponta. Mai serioasă este problema Mihaelei Rădulescu. Citesc în ziare că diva trebuie să-şi schimbe implanturile la sâni. Asta e adevărata problemă naţională a canicularei veri 2012. Aici trebuie să fie naţiunea concentrată.
3 comentarii:
La mihaela radulescu mi se pare normal ;
consumabilele trebuiesc schimbate la fiecare zece mii , cum si noi schimbam filtru de motorina si filtru de ulei.
Bina ca are doar doua . Daca ar avea cinci buci precum christoiu ar costa-o mai mult. Norocul ei ca labiile mici si mari ,buzele, etc., mai rezista si nu trebuie sa dea banii pe ele acum;lucruri sanatoase, facute profesional sa lucreze la greu si sa nu se strice; ceva ca planetara la Volvo daca ar fi sa o punem in comparatie cu cea de Logan.
La ponta e acum magna cum fraudae
La roberta anastase a ramas magna-cum laudae de la votul legii pensiilor. Cand se schimba regimul , va fi invers.
I.L CARAGIALE - PARERI LIBERE :
[Universul, 9 iunie 1900]
"....................
De câte ori și la câți dintre noi nu ne pare societatea noastră, când o privim în complexul ei de activitate, ca un ciudat teatru !
Piesa nu se mai știe deloc: o cârcăleală ca vai de capul ei și al nostru, al privitorilor; tragedie, te face să râzi; comedie, să plângi.
Actorii, chiar aceia la care s-ar întrezări din când în când oarecare bune dispozițiuni și ceea ce se numește le physique de l'emploi [Potrivirea fizică cu rolul jucat (fr.)], n-au nici o vervă.
De ce ?
Fiindcă rolurile au fost distribuite de-a-ndoaselea și piesa se joacă fără nici o probă serioasă.
Junele prim joacă pe tatăl nobil, intrigantul pe amorez, tânăra ingenuă pe eroina fatală, eroul pe bufon, cocoșata pe silfida și copilița pe vrăjitoarea, tipul serios pe farsorul și farsorul pe tipul serios.
Dar cum poate merge un așa teatru ?
Cu decor ! Cu mult decor ! Cu strălucit decor și cu toba mare !
Orbești ochii, asurzești urechile, ca să nu mai încapă pretenții de înțeles...
Într-un așa splendid teatru de lux nu e permisă nici cea mai slabă reflexiune de dezaprobare, nici câtuși de palidă glumă asupra vreunui grav și demn histrion: claca, bine organizată, imediat ar aplauda, pleoscăind pe obrajii îndrăznețului tulburător.
Ba, ceva mai mult... Vrei să stai în pace și măcar să te bucuri cuminte de ridicolul splendidei exhibițiuni ? — trebuie să aplauzi cu entuziasm...
Să aplaudăm dar ! "
Mda! Să aplaudăm!
Trimiteți un comentariu