vineri, 3 februarie 2012

Bibliografie completă Constantin Noica

Stan V. Cristea este un istoric literar de-o acribie impresionantă. El a creat un dicţionar al scriitorilor teleormăneni, revizuit şi adăugit, nu doar cu scriitorii trăitori în câmpia Teleormanului, dar şi cu cei care au avut o cât de mică legătură cu zona. Sunt sigur că a fost utilizat cu mare folos de ceilalţi autori de dicţionare naţionale, citat sau ba.
Acum, în acelaşi sens, recidivează cu Constantin Noica. Repere biobliografice, ediţia a doua revăzută şi adăugită (RCR Editorial, Bucureşti, 2011). După cum precizează SVC în Nota asupra ediţiei, lucrarea „dă seama despre ansamblul <> operei noicasiene şi despre receptarea acesteia până în prezent, prin cele patru secţiuni în care este organizată, şi anume: 1. Reperele biografiei; 2. Reperele operei (opera în volume, opera în periodice); 3. Reperele receptării (referinţe în volume; referinţe în periodice), utilizând criteriul cronologic în ordonarea atât a operei, cât şi a referinţelor, la care se adaugă un pachet de indici (privind opera filosofului şi indici de nume)…”
Modest, istoricul literar zice că lucrarea nu are pretenţia de a fi exhaustivă, dar ea chiar este – o mană cerească pentru toţi cercetătorii operei lui Noica: masteranzi, doctoranzi, profesori, studenţi… Mai mult, ca un cercetător obiectiv, SVC – rob criteriului obiectivităţii – nu respectă “Nota testamentară” a filosofului publicată de Gabriel Liiceanu în 1988, notă prin care Noica cerea viitorilor exegeţi să nu ţină seamă de biografia lui, de traducerile “literare sau pseudo-literare”, de unele traduceri filosofice… Ei bine, Stan V. Cristea ignoră aceste indicaţii şi bine face, de aici având de câştigat posteritatea lui Noica, dar şi toţi cei interesaţi de vasta activitate filosofică a maestrului de la Păltiniş.
Sunt de apreciat documentarea autorului pe timpul a multor ani în Biblioteca Academiei Române, în Biblioteca Naţională, în alte biblioteci şi urmărirea în periodice şi cărţi a activităţii publicistice a lui Noica, dar şi a întregii exegeze despre el, ba chiar şi doar a citării lui în diferite lucrări adiacente. Ba, onest, SVC scrie în nota asupra ediţiei: “Dincolo de utilitatea sa evidentă, cartea de faţă reprezintă şi omagiul pe care am crezut de cuviinţă că este firesc să-l aducem cărturarului care ne-a arătat, de la Păltiniş, cu gesturile unui socratic întârziat, măsura copleşitoarei înălţimi până la care s-a putut ridica spiritual ivit din câmpia însorită a Teleormanului”. Cum Liviu Rebreanu ar fi greu de reperat fără munca unui Niculae Gheran, cum Mircea Eliade ar fi pierdut în biblioteci fără activitatea unui Mircea Handoca, aşa Constantin Noican n-ar fi la lumină fără munca şi abnegaţia lui Stan V. Cristea.

Un comentariu:

Fleur spunea...

Duble felicitari...