Proastă sau ticăloasă?

Câteva reviste literare, dar şi ziare, găzduiesc de-o vreme anchete despre criza presei de astăzi. Există o criză a presei? întreabă ele. Sigur că există! acesta este răspunsul. După aceea, putem detalia până ne iese mintea prin pălărie. De la vinderea conştiinţei condeierilor patronilor corupţi şi interesaţi într-o direcţie poltică sau alta până la scrierea la comandă politică pe faţă, fără pic de scrupul. Dar există zeci de aspecte şi nuanţe care arată în ce criză se află presa de astăzi. Am văzut cu ochii mei ziarist care practică meseria de zece ani şi care nu ştie să deseneze literele, pur şi simplu. Ce pretenţie mai poţi avea de la un asemenea "profesionist" să mai înţeleagă subtilităţile vieţii politice, economice şi sociale de astăzi?
În numai două săptămâni, eu însumi am fost într-un fel sau altul afectat de modul în care se face presă la noi. Astfel, în ziarele din oraş, unde numele meu este interzis, a apărut o ştire cu titlul 11 oameni din Curtea de Argeş au fost declaraţi fii ai Argeşului de către Consiliul Judeţean; ceva în genul acesta. Iar în ştire se dădea şi lista; numai că citind-o, la număr îţi ieşeau zece, pentru că numele meu fusese extras cu penseta şi aruncat. Pe mine nu mă afectează, nu e nicio fală să fii fiu al Argeşului, au primit placheta sute de oameni din tot judeţul. Dar ziaristul care minte prin omisiune, care nu are conştiinţa propriei munci, care n-a înţeles că acribia este unul din atributele sine qua non ale profesiei sale, ziaristul acesta are probleme.
Şi încă o păţanie care mă pune în încurcătură, şi tocmai de aceea o amintesc aici, pentru a-mi lua nişte măsuri. Eu vorbesc rar la lansări de cărţi şi numai după ce le citesc, nu ca majoritatea "criticilor". Acum două zile am vorbit despre cartea unui coleg. Presat de timp, am făcut doar o sinteză a unei cronici pe care o scrisesem şi pe care aveam de gând s-o public luna viitoare în revista al cărei redactor-şef sunt. Spusesem acolo, la lansare, câteva idei principale. O ziaristă a consemnat conştiincioasă ce-am spus eu şi a reprodus în ziar. Dar fără a spune cui aparţin ideile alea proaste, creţe, deştepte, imbecile - cum or fi fost ele. Citind articolul, înţelegi că-i aparţin ziaristei, care desigur că n-a citit cartea, pentru că nici n-o are şi nu e meseria ei să citească. Mă întreb dacă mai pot publica cronica. Nu cumva pot fi acuzat de plagiat? Şi mă mai întreb dacă ziarista este proastă sau ticăloasă sau amândouă la un loc.
Chestiunea rămâne: este presa în criză? Ba bine că nu!