sâmbătă, 24 septembrie 2011

Marin Preda şi zmeul la Mogoşoaia

Într-un interviu acordat prozatorului Sorin Preda (nepot al marelui scriitor de la Siliştea Gumeşti), Sânziana Pop, ea însăşi prozatoare, nu doar marea ziaristă pe care o ştie toată lumea, descrie o scenă absolut extraordinară cu un Marin Preda personaj de nuvelă:

“Tocmai venise din oraş cu maşina şi trecea pe sub bolta de piatră a curţii interioare, când, ce să vezi! În mijlocul peluzei scânteietoare, un bărbat cu plete şi barbă neagră alerga desculţ, ţinând de sfoară un zmeu. Era Pucă. Marele grafician Florin Pucă, un "veteran" al Mogoşoaiei artistice, plin de har şi de suflet, dar mai ales, "trimbulind" (cum ar zice Nichita Stănescu). Pucă trăgea de un zmeu uriaş şi portocaliu, pe care vântul de primavară îl făcea sa zbârnâie triumfal. În două secunde, d-l Preda a fost lângă el. În palton, cu pălăria pe cap şi cu ochelarii aburiţi de emoţie, i-a întins servieta lui Pucă, rugându-l ca un copil: "Dă şi mie zmeul, don' Pucă! Te rog! Lasă-mă să-l ţin doar o dată". Bucuros că jucăria lui are trecere la un barosan ca don Preda, Pucă i-a luat servieta şi i-a pus în mână frâiele zmeului. Ce-a urmat a fost o scenă mare, finală, de film rusesc. Cu sfoara în mână şi ochii înălţaţi către cer, marele prozator Marin Preda, ilustrul romancier şi temutul director de editură, alerga prin vântul de primavară, îndemnând zmeul portocaliu să ramână sus, în văzduhul albastru, să zbârnâie liber şi fericit”.

Aceasta este scena de literatură reală/realistă care ar suporta un alt sfârşit, ceva în genul: Dar zmeul nu numai că se păstra în văzduh, dar el a continuat să se înalţe spre soare, desprinzându-l pe d-l Preda de sol. Scriitorul şi-a aruncat pălăria şi ochelarii, anunţându-i vesel pe cei de jos: “Acolo, sus, n-am nevoie de ei! Vedeţi că în servietă e manuscrisul Celui mai iubit dintre pământeni.” Zmeul se înălţa tot mai repede, el nu se mai vedea la un moment dat deloc, firul ce-l ţinea nici atât, doar d-l Preda se ghicea din ce în ce mai mic, până a dispărut cu totul în spatele unui nor alburiu de primăvară.

Acesta a fost sfârşitul lui Marin Preda la Casa de creaţie de la Mogoşoaia.

Un comentariu:

Fleur spunea...

Pt unii este un sfarsit, intr-adevar.Pt unii ramane ca ,,o dragoste mare''...