Un popor de privitori, ca la teatru

Un popor de privitori, asta suntem. Privitori ca la teatru, vorba poetului. Nu ne implicăm, nu ne băgăm de unde nu iese nimic, nu curge, nu pică, de unde nu împuşcăm francul. Deschidem televizorul şi aflăm de un atentat nu ştiu unde în lume. Nu ne mai indignăm. A devenit ceva obişnuit. Un ministru mânăreşte pentru el şi familie bani europeni. Banal, nimeni nu se prea sinchiseşte. Mai trece o săptămână şi aflăm că alt ministru face la fel. Nici acum vreo reacţie! Doar ale celor câţiva jurnalişti-procurori de la cele două televiziuni moguleşti. Profesorii dintr-un colţ de ţară nu-şi primesc salariile de două luni. Ştirea se pierde rapid în noianul de alte informaţii diverse. Să-i compătimească, să-i ajute cineva? Cine? Liderii lor sindicali pe judeţ, pe confederaţie au treburi importante, şi ei mânăresc bani europeni şi guvernamentali. Au vile, au familie, au necesităţi… Fosta ministresă de la Sport şi Tineret este trimisă în judecată pentru abuz în serviciu, pentru deturnare de fonduri publice. Să-i fie de bine! îşi zice tot omul, fără milă şi fără emoţii că doamna ministresă va ajunge după gratii. Când găseşti pe saituri ştiri cu ofiţeri de SRI şi de la DIICOT care protejează grupuri infracţionale sau cu poliţişti care iau mită de la hoţii de buzunar nici nu te mai osteneşti să le deschizi. Citeşti titlurile şi înţelegi că se petrec cotidian şi n-ai ce face.
Tot omul e preocupat de traiul lui personal, de ce va pune mâine pe masă, de slujba lui. Şi asta, nu din egoism şi răutate şi lăcomie, neapărat. Nu, aici l-au adus clasa politică, guvernanţii, justiţia, şefii lui. El ştie, sau măcar intuieşte, că este folosit ca masă de manevră sau carne de tun. Se lasă manevrat în funcţie de interes sau nu se lasă, poate doar simulează până trece puntea, face pe autistul. Iar Puterii îi convine acest lucru, dacă nu chiar creează programatic această situaţie. De un an trăim cele mai aspre măsuri de austeritate de după 1989. Reacţia populaţiei a fost ca şi inexistentă. Frica, sastiseala, indiferenţa au fost la ordinea zilei. Cei care au fost cât de cât vehemenţi, unii lideri sindicali, cei din poliţie sau din vămi acum vor fi decimaţi prin concedieri sau sunt deja la mititica. Cuminţirea populaţiei s-a făcut temeinic. Dacă s-ar face şi reforma societăţii cu aceeaşi eficienţă, România ar fi departe. Dar reforma nu se face pentru că cei din fruntea bucatelor nu reformă vor, ci să-şi tragă partea cea mai grasă din banii publici. Lupta din aceste zile pentru şefia PDL este pe doctrine, pe ideologie, pe reformarea statului? Şi copiii de la grădiniţă văd că e pentru ciolan, pentru interese personale şi de grup. Alt partid de-ar fi la guvernare acum, lupta capilor lui ar fi trasă la indigo după cea de la PDL. Plăcinta e mare, dar şi partidul e mare şi nimeni nu vrea să cedeze de la el, trebuie să-şi tragă bucata cea mai babană.
Solidaritate, cică! Iese preşedintele la televizor şi ne zice să contribuim la un fond de solidaritate care să menţină o anumită parte a populaţiei pe linia de plutire. Adică eu, cel cu un salariu de 150 de euro, şi acela tăiat cu 25 la sută, să fiu solidar cu cel care are zece salarii de-ale mele, başca mâna până la cot în fonduri europene, iar fondul de solidaritate să curgă râu în vreo puşculiţă de partid pentru campania electorală. Aceasta este solidaritatea. În privinţa voluntariatului, aceasta e o instituţie ca şi inexistentă. Ţările din nordul Europei sunt cu cel mai înalt nivel de trai, fiind ţări cu adevărat social-democrate, şi cu infracţionalitate aproape de zero; mă rog, acum a mai crescut, de când au ajuns români de-ai noştri şi pe acolo. Sunt şi românii buni la ceva, la creşterea unor indicatori în ţări dezvoltate. În aceste ţări, solidaritatea şi voluntariatul sunt la ordinea zilei, iar cetăţenii au conştiinţă.
Noi continuăm să fim un popor vegetal, vorba Anei Blandiana, că n-a văzut nimeni vreo plantă revoltându-se. Iar dacă trecem în regnul uman, ne înscriem imediat în categoria privitorilor, privitorilor ca la teatru.
(Text apărut în săptămânalul Gherila urbană din 9 mai)