Olivia Sgarbură are aproape treizeci de ani, este absolventă de psihologie, dar şi de medicină, la vârsta aceasta – am zice fragedă, pentru profesie - fiind chirurg şi preparator la Universitatea de Medicină Carol Davila. Dar, dincolo de aceste lucruri impresionante pentru noi, profanii în ale medicinii, Olivia Sgarbură este membră a Uniunii Scriitorilor, autoare a trei volume de poeme. În toamna trecută, a debutat cu romanul Jocul orb în cadrul celei de-a doua ediţii a Concursului Literatura Modernă a Editurii Pământul din Piteşti.
Pornim în recenzarea cărţii de la dedicaţie: “Părinţilor mei care mi-au insuflat plăcerea de a călători…” Da, acţiunea romanului se petrece în diferite mari oraşe europene ale zilelor noastre (Barcelona, Paris, Amsterdam, Roma), e scrisă la persoana întâi, iar naratorul este bărbat, tânăr bărbat: Marc, student şi masterand în relaţii internaţionale, boem, „un fel de cetăţean internaţional”, cuceritor prin toate aceste oraşe pe care romanciera le cunoaşte foarte bine şi pe care le descrie necăzând în cursa descrierilor turistice, ci prin amănunte de prozator autentic: Barcelona de pildă prin “mirosul de detergent din rufele marinarilor puse la uscat”. Amsterdam este identificat de personajul principal prin simţămintele de la bordelul de lux: „patul meschin, cuvertura roşie, aşternuturile, baia amenajată pentru clienţi, sfârcul roz al fetei şi piciorul ei”, acestea alternând cu interioarele de la Muzeul Van Gogh.
Dar, în fond, romanul Jocul orb pare a fi povestea de dragoste dintre Marc şi Iunia, o poveste de dragoste deloc mizerabilistă, ca la celelalte prozatoare douămiiste, ci una rafinată, subtilă, mai curând ca la Henry James sau analizând-o, ca-n romanele lui Camil Petrescu (v. dialogul de la pag.84: „ – Te referi la dragoste? – Da. – Chiar dacă mă plâng de dubla percepţie, nu cred în dragoste în absenţa minţii. – Tu vrei să înveţi să iubeşti, am râs strident cu o intenţie sarcastică. – Nu, n-ai înţeles. Ideea mea despre dragoste este aparte… - Spune-mi, Iunia… - Complicitate. Cred că dragostea e o complicitate în tot. Complicitatea nu anulează nici personalitatea ta, nici a celuilalt, dimpotrivă, le valorizează şi, în plus, le contopeşte. Asta e pentru mine dragoste, un fel de complicitate irezistibilă în tot: în gânduri, în comunicare, în simţuri”). În ceea ce priveşte titlul romanului, tot Iunia îl decodifică: „Noi?... jucăm jocul orb, remember? nu ne cunoaştem cu adevărat, ne proiectăm doar unul pe celălalt aşa cum am dori, căutăm simultan lucruri diferite şi avem impresia că răspunsurile pe care le primim se potrivesc …căutăm febril senzaţii şi ne oferim reciproc senzaţii scrise (pe e-mail, nm, DAD), ceea ce face jocul mai orb dar mai savuros”.
În mare măsură, proza aceasta este una comportamentistă, Marc fiind un personaj al zilelor noastre, un amoral, un Don Juan. Cum spuneam, el este naratorul. Finalul însă întoarce totul pe dos, o surprinzătoare notă din Le Nouvel Observateur, citită de Marc într-o cafenea bucureşteană, prezintă Jocul orb („Le jeu aveugle”) drept un recent roman al Iuniei Novac (Juin Novak), „tânără scriitoare de origine română, absolventă de studii la Paris, care alege să exploreze o temă clasică dintr-o perspectivă personală dar extrem de actuală. Relaţia dintre o femeie matură şi un student este înfăţişată când cu tandreţe, când cu cruzime într-un joc epistolar minuţios în care detaliile orbesc deopotrivă personajele şi cititorul până la final. Textul este alcătuit în exclusivitate din e-mailurile şi sms-urile personajelor care aleg să îşi trăiască povestea de dragoste într-un spaţiu virtual, speriaţi că odată transferaţi în realitate, vor paraliza în cercul vicios al indeciziei lor. Este un roman al devenirii urbane, al nevrozelor anxioase şi al candorii în care oamenii îşi rămân lor înşile şi celor din jur străini”.
Aşadar, romanul unei poveşti de dragoste devine în cele din urmă romanul unui roman psihologic, un metaroman, deci. Finalul este unul care rezolvă în mod fericit un text care pe tot parcursul său pare a căuta o soluţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu