Ce bucurie! Ce bucurie!
Nici nu s-a luminat bine de ziuă şi dinspre guvern, dinspre Parlament, Justiţie, biserică şi primărie, de peste tot au început să vină veştile bune. La ora şapte fără un sfert, când abia am plecat din curte spre slujbă, s-a ieftinit benzina. Când am ajuns pe la Merişani, când treceam podul peste Argeş, s-a ieftinit energia electrică, chiar şi gazul metan.
Ce bucurie! Ce bucurie!
Cum m-am aşezat la birou, m-a şi sunat soacra să-mi spună că în capul străzii mele, pavate cu bolovani de râu în timpul domniei lui Neagoe Basarab, au sosit utilajele şi urmau ca până-n seară să canalizeze şi să asfalteze artera care se rupe brusc în albia veche a Argeşului.
Ce bucurie!
Salariile au crescut brusc cu 50 la sută, toate, nu doar ale profesorilor. Pensiile au fost aliniate cu salariile. Şomajul a dispărut ca ceaţa la apariţia soarelui. Ce e acela şomaj? Orice român dornic de muncă îşi poate alege două-trei slujbe. Ba, şi pensionarii care vor să mai muncească o jumătate de normă sau chiar o normă întreagă sunt ademeniţi cu posturi bine plătite.
Ce bucurie!
Magazinele mari şi mici sunt pline de oferte şi de gratuităţi. Nimeni nu se înghesuie, nimeni nu se calcă în picioare. Şi la ora 12,00 dacă te trezeşti mai prinzi câte oferte vrei. Aurolacii, chiar şi ei, mănâncă somon fume şi beau şampanie; cu cuţit şi furculiţă şi, respectiv, cu nişte cupe de cristal. Băsescu de la Cotroceni şi Boc de la Victoria se calcă pe picioare, anunţă în acelaşi timp în direct, unul pe jumătate de ecran al televizorului, celălalt pe altă jumătate, că trăim bine! Nu ne mai spun imperativ: Să trăiţi bine! Nu, acum ei chiar constată: Trăiţi bine!
În Parlament este o întrecere capitalistă între partide de-o voioşie fără seamăn: cine oferă proiecte de legi ale prosperităţii mai bune. Că nu mai ştie românul ce e mai bun pe lumea asta - putere sau opoziţie?
Pe străzi, prin soarele cald al primăverii, aud fetele fredonând Gaudeamus igitur şi Oficial îmi merge bine!
O, ce bucurie!
Toate de mai sus se întâmplau în această minunată dimineaţă de 1 aprilie. Dar a trecut repede, ca roua de pe flori.
Ce bucurie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu