Să mă ierte patrioţii noştri de serviciu, onorată instanţă, dar la meciul de aseară, adevăratul derby al grupei, am ţinut cu ospătarii, asistenţii maternali şi funcţionarii de bancă din Luxemburg. Din două motive.
Primul ar fi că oamenii ăştia îşi câştigă banii cinstit, nu din şmecherii, şi joacă fotbal de plăcere. Apoi, amatori fiind ei şi dând piept cu gloriile Europei, de data asta au ţesut pase cât n-au făcut-o de când s-a înfiinţat echipa naţională a marelui ducat. Şi-au găsit fraierii, ca să folosesc o formulă eufemistică. N-am înţeles de ce n-a jucat cu ei Ceahlăul, echipa lui Pinalti, îi bătea fără drept de apel, fără atâtea emoţii.
În al doilea rând, aş fi vrut să învingă Luxemburg ca să ştim o treabă, să nu mai prelungim agonia. Şi puteam vedea un lucru: devenea Lucescu jr.un Gaddafi, nu demisiona nici măcar în cazul unei înfrângeri? Şi nici Mircea Sandu nu-l demitea? Ce fericire/nenorocire mai e şi în familia Lucescu! Lucescu senior este cel mai bun antrenor român din toate timpurile, iar juniorul e cel mai slab tot din toate timpurile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu