Tanka

Ruboko Sho – Libelula ce-a-nvăţat zeii iubirea (tanka erotice), versiune românească, prefaţă şi note de Leo Butnaru (Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2008). Tanka este poezie tradiţională japoneză cu formă fixă, având cinci versuri. Tanka din acest volum au fost scrise cu un mileniu în urmă şi, după cum ne asigură Leo Butnaru, “au fost transcrise/transmise de pe un pergament pe altul, drept dovadă a înaltei aprecieri de care se bucurau printre copiştii medievali, deoarece pielea argăsită e un material mult mai rezistent decât hârtia şi se utiliza pergamentul doar la scrierea textelor importante”. Poezia aceasta este de-un erotism frenetic, are tensiune, dar şi fineţe şi pudoare, toate acestea fiind trăsături ale extrem-orientalilor. “Aceste poeme din cinci versuri, ne mai spune Leo Butnaru, sublimau, în literatura veche, însăşi noţiunea de frumos, subiectele lor ţinând de misterul sufletului uman în indisolubilă comunicare cu natura, cu cosmosul”. Dar să vedem cum se scria poezie acum o mie de ani în Japonia: “Crezut-am că-i tristeţea,/Dar lacrimă se dovedi a fi./Apoi mă scufundai, aflând că nu-i/ Decât spectrul de coral răsfrânt/Într-o unduire-opalescentă”. Mai trebuie menţionată ţinuta grafică de excepţie a cărţii, adevărat obiect de lux.