Să moară Horia Brenciu!

Sunt un pachet de nervi. La Curtea de Argeş am internet pe UPC, ca şi telefonie fixă, ca şi televiziune. Ei bine, dacă INTERNET-ul moare 24 de ore - cum aş vrea eu să moară Horia Brenciu -, ei, atunci ce poţi face? Un om normal - cum mă consider eu - pune mâna pe telefon şi sună la firmă pentru a anunţa chestia, aşteptându-se ca o voce feminină să-l întrebe ce doreşte, el să-i zică "Sărut mâna! sunt Ionescu şi nu am net". Hm, aşa ceva nu mai există.
Acum, formezi numărul de la UPC şi imediat îţi intră în receptor o voce veselă: "Salut! Sunt Horia Brenciu. Este că nu te aşteptai să mă întâlneşti aici?!" Ba bine că nu! Mai curând ai muri! îi transmiţi.
În fine, treci peste imbecil. Vine imediat roboţica voioasă care-ţi zice: "Pentru informaţii apăsaţi tasta 1, pentru vânzări apăsaţi tasta 2, pentru ...pizda mătii apasă tasta 3..." Apeşi tasta pulii şi o altă voce îţi spune 20 de secunde pe banii tăi ce-ţi trebuie dacă vrei să-ţi faci contract cu UPC (ca şi cum n-ai fi fost obligat o dată să te cuplezi cu el), ce garanţie imobiliară şi cât te costă fiecare pachet, avantajos, desigur. Apoi, vocea iniţială revine şi-ţi sugerează ce tastă să apeşi, tu o faci ca prostul, apoi îţi spune să tastezi primele şapte cifre din numărul contractului şi tot aşa, probabil să tastezi şi anul naşterii lui Mihai Viteazul, anul bătăliei de la Vaslui, numărul de la pantofii Monicăi Columbeanu, şi tot aşa, şi tot aşa, până reintră voios şi neobosit Omul de serviciu pe banii noştri: "Salut! Sunt Horia Brenciu..."
Te salut Horia Brenciu! Îţi doresc din suflet să ai banii mei şi să ai abonament la UPC, să rămâi, boule, 24 de ore fără INTERNET, să încerci să sesizezi pe domnii tehnicieni şi după ce formezi numărul să te auzi în receptor: "Salut! Sunt Horia Brenciu..." Şi să ai aceeaşi reacţie cu a mea: "Să mori, mă imbecilule!"