Revista lui Becali

Dormind mult, visezi mult şi îmbârligat, dai de lucru discipolilor lui Freud şi Jung.
Azi-noapte am păţit-o eu. Eram pe-un maidan însorit, cu iarbă arsă de căldură şi praf până la glezne. În mijlocul locului viran se afla un Maybach cu capota ridicată. Cu mânecile suflecate opera la motor, aţi ghicit, Gigi Becali, asistat de un şoricar maroniu care dădea din coadă şi i se uita în ceafă. M-am apropiat de magnat şi i-am zis timid: "Domnule Becali, aţi vrea să-mi acordaţi un interviu?"
"De la ce ziar eşti, bă?"
"De la un ziar judeţean (hm!), dar sunt şi redactor-şef la o revistă literară".
"O revistă literară? N-o vinzi? Echipă de fotbal mi-am luat, partid mi-am cumpărat, de ce nu mi-aş lua şi o revistă! Ce zici?"
"Păi,...ce să zic?" am răspuns eu încurcat.
"Cât ai vrea pe ea?"
"Păi, să zicem 100 000 de lei".
"Bă, tu îţi baţi joc de mine? Eu îţi dau un milion de euro. Da' să scrii sub titlu cu litere mari:REVISTA LUI BECALI".
"Dar eu rămân redactor-şef?"
"Da, bă! Numai că revista e a mea".
Am plecat spre birou după reportofon, să facem interviul. L-am căutat, dar parcă nu eram în biroul meu, ci parcă într-o vilă de pe malul Adriaticii, l-am căutat până m-am trezit. Poate că Gigi Becali mă aşteaptă şi acum pe locul viran plin de pălămidă şi praf, reparând cu levierul Maibachul şi visând cu ochii deschişi la revista lui personală.