Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, într-un deal luminos, în căldura sufocantă a verii, se vede un cimitir mic şi pitoresc, năpădit de buruieni şi tufişuri uscate. Te apropii şi vezi că se săvârşeşte o înmormântare cu fanfară. Clasa politică în totalitatea ei stă de-a stânga şi de-a dreapta gropii şi a sicriului suspendat, a sicriului mai mult auster decât împodobit. Iliescu, Constantinescu, Băsescu, dar şi Boc alături de Videanu şi Vasile Blaga şi Radu Berceanu, Adrian Năstase şi Mugur Isărescu şi Nicolae Văcăroiu…, câteva sute de parlamentari, miniştri, băgători de seamă, foşti premieri, generali şi activişti, toţi îşi schimonosesc feţele a mare durere, vezi Doamne! “Nu pleca, ce ne facem noi fără tineee!_” par a spune feţele lor ipocrite. Iar un sobor de preoţi nazalizează: “Aliluia, aliluia, aliluia!”
Soarele scapătă după deal, fabricile şi uzinele au tăcut, prin asfaltul crăpat al şoselelor a ieşit iarba deja uscată, ba şi câte un lăstar de salcâm de asemenea ofilit.Copacii se usucă verticali, păsările ciripesc scurt şi mor în zbor, căzând pe pământ ca nişte pietre, cârtiţele scot capul din galerii şi mor instantaneu, oamenii mor în aceeaşi secundă de boli, de căldură, de inimă rea şi de foame… Dealurile, munţii şi câmpiile sunt pline de hoituri de oameni şi de animale deopotrivă sălbatice şi domestice. Peste cuprins pluteşte un greu miros amestecat de mucegai, fecale, putreziciune…
În micul cimitir de pe dealul îmburuienat, sicriul cu draga noastră răposată România este coborât în mormânt. Politicienii graşi, frumoşi şi sănătoşi, îmbrăcaţi în costume Armani, aruncă bulgări de pământ în groapă şi zic:”Să-i fie ţărâna uşoară!” abia stăpânindu-şi satisfacţia sub măştile de plângăcioşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu