miercuri, 21 iulie 2010

Romanul document al unui fenomen: trecerea ilegală a frontierei

Isidor Chicet este etnolog, redactor-şef al unei reviste de specialitate, dar şi scriitor polivalent, autor de povestiri, de romane, ca şi de teatru. În 1996, a publicat un roman document: Transfug la Orşova. A doua ediţie - „definitivă” - a apărut acum la Editura Prier.
Romanul acesta este unic în literatura română, din cel puţin două motive: 1) că e un document cu fapte şi personaje reale şi 2) pentru că e singurul – după ştiinţa mea – care are subiect exclusiv un fenomen din anii 70-80 ai veacului XX românesc: trecerea ilegală a frontierei dintr-o ţară în care comunismul părea instalat pentru eternitate. Ca un veritabil jurnalist de investigaţie, Isidor Chicet pătrunde cele mai adânci dedesubturi ale fenomenului de un dramatism extraordinar. Se trecea Dunărea înot, în bărci pneumatice (foarte greu de procurat în acele vremi), cu instalaţii din tuburi de oxigen, pe anvelope de tractor, de pe vapoare de croazieră. Scăpa cine putea, după curaj, după puterea financiară şi după noroc. Ceilalţi erau prinşi şi întemniţaţi ori erau împuşcaţi de grănicerii români sau sârbi ori sfârşeau pe fundul fluviului
Autorul ne prezintă un personaj real, o aşa-zisă călăuză: Petre Ţerescu din Clisura Dunării, ultima verigă dintr-o reţea bine pusă la punct în toată partea de vest a României. Ţerescu era un adevărat erou: hărţuit de miliţie şi securitate, interogat şi închis în mai multe rânduri, suferind din când în când şi eşecuri, inclusiv familiale, el se afla într-o permanentă luptă cu sistemul, nefiind interesat doar de banii mulţi pe care-i primea pentru trecerile ilegale, dar mărturisind mereu că o făcea şi din sentimentul că scapă nişte oameni de teroarea roşie.Clisura Dunării este timp de două decenii teatrul unui război dur, surd, nevăzut între oameni şi sistemul opresiv. În prefaţă, Chicet menţionează: „Indubitabil, până în Decembrie 1989, Clisura Dunării şi în special Orşova a constituit un mit, o legendă vie, supapa pe unde se scurgeau, valuri-valuri, cei ce nu mai suportau regimul. (...) Prin poziţia sa geografică, Orşova intră în istoria modernă a României, fiind teritoriul marilor treceri Dincolo, teritoriul marilor migraţii către Occident”. În relevarea acestui fenomen se află miza romanului document al lui Isidor Chicet, miză câştigătoare, fără nicio îndoială. Acţiunea este antrenantă, viguroasă, de scenariu de film poliţist.
În addenda, avem un poem de Mihai Ursachi despre „gâştele toamnei”, care „gâgâie duios şi gâgâie/departe şi plâng zburând în şir/spre steaua dimineţii”; gâştele sunt, desigur, simbolul emigrării, magistrul din Ţicăul Iaşilor fiind închis la Jilava pentru o tentativă de trecere a frontierei tocmai în zona Orşovei. „...va pleca, totuşi, din ţară, după Revoluţie”, notează Chicet. Pentru acurateţea informaţiei, trebuie spus că Ursachi a reuşit să plece în Occident la începutul anilor 80, la revoluţie revenind la Iaşi, unde a ocupat chiar nişte demnităţi, şi unde s-a stins.
Ediţia aceasta a romanului document se numeşte, cum ziceam, definitivă. Mă gândesc acum însă că această carte ar putea avea pereche. După 1990, alt fenomen are loc exact în acelaşi spaţiu: alimentarea vecinilor de la sud de Dunăre cu benzină, în timpul embargoului, românii îmbogăţindu-se, iar sârbii reuşind să supravieţuiască. Bărcile care trecuseră mii de oameni dincolo în anii 70-80, treceau acum mii şi zeci de mii de canistre cu benzină. După succesul cu Transfug la Orşova, este limpede că Isidor Chicet, acest Truman Capote al nostru, ar putea recidiva cu un alt roman document.
(recenzie apărută în revista "Litere" nr.5-6/mai-iunie 2010)

Un comentariu:

Anonim spunea...

aveti dreptate, cartea e foarte buna, cu atit mai mult cu cit e cam singura pe tema asta