Cartile mele
duminică, 28 martie 2010
Nimic despre Nichita Stănescu
Citesc jurnalul inedit al lui Marin Sorescu: călătoriile lui prin toată lumea, participarea la felurite festivaluri, premieri etc. Ajung la data de 13 decembrie 1983. Scrie la 11 seara undeva în Berlinul Occidental. Peste zi a avut o lectură publică. Îşi notează şi că a fost la cumpărături, şi-a luat ghete îmblănite, mici cadouri... Cu o noapte înainte murise Nichita Stănescu. Nu pomeneşte nimic. Se ştia că-l invidia, dar chiar să nu pomenească nimic de autorul Necuvintelor? În 15 decembrie, ziua înmormântării poetului, de asemenea nimic. Doar pomeneşte de întâlnirea cu doi poeţi europeni cu care a băut bere. Îşi cumpără bujii, cafea şi se pregăteşte ca a doua zi să plece spre Bucureşti. Nimic despre Nichita. S-or fi întâlnit între timp acolo unde nu e durere, nici suspin şi nici invidie mai mult sau mai puţin colegială?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Mai lasa bai cacaturile astea
parca n-ai sti cum e la Romani;
sau despre ce vorbim ?
Foarte bine , si-a cumparat bujii
si bocanci sa apese pedala. Bine ca nu si-a cumparat salam !
Oricum , sa-i fie tarana usoara
si sa-l mai citim odata.
Daca ar sti raposatu cate coconeturi mai mari si mai mici
am imbulinat eu pe vremea haiduciei mele
unde fiecare loc era un budoar
unde eu recitam mai bine decat Caramitru, in serile cu fum si bere iar iarna si cu vin fiert, Perpetuum Mobile .
Dar pentru impartialitate
trebuie sa spun ca si Elegia X-a mergea bine la alea mai fandosite
si cu aspiratii nedefinite.
________________
Perpetuum Mobile
Marin Sorescu
Intre idealurile oamenilor si realizarea lor,
Intotdeauna va exista
O diferenta de nivel mai mare decit cea mai inalta cascada.
Se poate folosi rational aceasta cadere de sperante,
Construindu-se pe ea ceva ca o hidrocentrala.
De la energia astfel castigata,
Chiar daca n-o sa reusim sa ne aprindem decit tigarile,
Tot e ceva,
Pentru ca fumand, ne putem gandi serios
La niste idealuri si mai grozave.
Trimiteți un comentariu