La război, ca la război! Cea mai dură campanie electorală din ultimii 20 de ani încă face victime. Din 1990 încoace n-a mai fost o perioadă în care ţara să fie scindată în aşa hal că părinţii trăgeau într-o parte, copiii în cealaltă, că nu se mai înţelegea soţ cu soţie, prieten cu prieten ş.a.m.d. M-a ferit Dumnezeu să mai fiu angajat într-o asemenea dispută. N-aveam ce alege între o pacoste şi altă pacoste naţională şi n-am mers la alegeri. Ştiu, mi s-a mai spus, atunci să nu vorbesc. Ba da, iată, vorbesc aici.
Urmările se văd. Trei ziare naţionale şi mai multe locale au dispărut de pe piaţă. Câteva sute de ziarişti profesionişti sunt trecuţi pe linie moartă. E păcat. Mai trebuie amintit că toate aceste ziare au pariat pe o Rosinantă, nu pe calul câştigător? Prea nu s-a mai păstrat cumpăna dreaptă. Prea s-a făcut totul partizan. Au rămas televiziunile şi ziarele lui Dan Voiculescu, acolo are încă balta peşte, oligarhul îşi permite să se lupte în continuare, are experienţă de bătrân securist.
Sigur, a mai rămas în picioare (sau poate că în genunchi) Sassu de la TVR. Şi el a pariat făţiş pe Geoană. Iar acum vrea 72 de milioane de lei în plus la buget faţă de anul trecut. Mă îndoiesc că Băsescu va fi de acord, după ce a înghiţit umilinţa maximă de a-şi face campanie electorală la OTV, Etno, Taraf, unde i s-au creat manele probabil contra cost. Cum la război e ca la război, Sassu ar face bine să se ceară afară. A pariat, a pierdut, asta e.
Nu-i plâng eu de milă lui Cornel Nistorescu cel care are câteva milioane de euro în bănci din Elveţia, cum nu-i plâng de milă nici tartorului Sorin Roşca Stănescu, nici îmbuibatului Bogdan Chireac. Ăştia sunt îmbogăţiţii de război. Îi plâng pe soldaţii căzuţi laţi pe câmpul unui război care nu era al lor. Măcar de s-ar fi învăţat ceva din această lecţie în care puşcaşul marin a ciuruit tot.
6 comentarii:
"Vive le tourisme en Roumanie!
La adio
Ne pregateam sa-i spunem "LA MULTI ANI! Sa ne traiesti!" lui Toni. Toni Tecuceanu. Soarta... "Dumnezeu sa te odihneasca in pace, Toni!"
Si-au dat unii cu parerea ca sufletul mamei sale - plecat cu aproape 37 de ani in urma - il astepta pe-al fiului, pe-al lui Toni. Da. Da' nu de-acum. Il astepta peste alti 37 de ani! Cel mai devreme.
Personaje ca Vadim Tudor si Adrian Nastase mai sunt si vor mai fi. Din pacate. Din pacate nu va mai fi si Toni ca sa le interpreteze. Mai sunt drame, comedii, filme serioase si piese de teatru, si Cronici ale Carcotasilor de jucat. Nu vor mai fi la fel. Fara Toni... vor fi altceva. Vor fi ceva mai putin vesele si mai putin serioase. Vor fi mai triste.
Domnul sa te odihneasca in pace, Toni!
gradu
Rectificare
Aaapropo de "ciuruitii lui Basescu". La postarea din 24 noiembrie - "Sa alegem intre dosare" - sunt 7 comentarii. Al 7-lea chiar are nume: "Un fleac! M-au ciuruit". La scurt timp dupa aparitia comentariului - pe acest blog si-apoi intr-o publicatie online - acesta (comentariul, adica) a fost trimis si presedintelui Traian Basescu pe paginile personale de pe "hi5". Cu siguranta mai intai cosilierii sau consilierul care are-n grija urmarirea site-urilor si e-mail-urilor si-apoi si presedintele au citit acele randuri. Dupa noaptea de asteptare a numararii voturilor din turul doi, Traian Basescu a citat (adaptat) titlul si finalul. Cu doua zile/seri inainte de Revelion, Dan Diaconescu ("Direct") l-a intrebat - direct - de unde i-a venit. Basescu a raspuns ca aceasta replica - cea mai citata de atunci incoace - i-a fost inspirata de un ziar, de titlul articolului unei ziariste.
Rectificarea era: NU era un ziar, ci acest blog si publicatia online; NU era chiar un articol, ci comentariul citit si de dumneavoastra; NU era o ziarista, ci un jurnalist; NU era unul actual, ci un FOST ziarist. In rest... totul era corect.
Cu stima,
gradu
Ion
Ne obisnuisem, pana acum vreo cativa ani, sa-l sarbatorim azi pe primul Ion din stat, pe Iliescu. Unii spuneau ca-i un "ion pozitiv", altii ca-i "ion negativ", unii ii mai ziceau (si-i mai zic si azi) "tovarasul Iliescu", iar altii ziceau doar prenumele domniei sale. Ambele - Ion Ilici.
Ne obisnuisem sa ne primeasca la Palatul Cotroceni - de unde si "nea Nelu Cotrocelu" - cu taraf de lautari, cu un piscot si o cupa cu sampanie. Ma rog, un pahar din plastic, de unica folosinta (uneori chiar refolosit). Hmm, ce risipa! Sau, cum ar fi spus, acum vreo juma' de veac, tanarul Ion Ilici Iliescu: "Ce obiceiuri decadente de burjui, to'a'si!"
Dar azi, vorba cantecului, "Azi nu mai am nici bani, nici casa." Era vorba despre multi dintre noi, nu de "to'a'sii" (sau doar ex-) Iliescu ("sarac, dar cinstit"), Nastase "Multe case", "nea Nicu" Vacaroiu - un... latifundiar si el, proprietar de sute/mii de hectare de terenuri, de paduri, ca si alti baroni de la centru sau zonali, regionali, locali...
Azi, "nea Nelu" nu ne mai intampina la Cotroceni. Nici piscoturi nu mai sunt, nici sampanie nu e, nici lautarii nu mai canta. Deh, criza si buget de austeritate. Pentru noi, nu pentru ei.
Sa luam aminte si sa facem ca Ion Iliescu (La multi ani, dom' presedinte!), cel mai fervent adept al celui mai citat murphism: "Zambeste! Maine va fi mai rau!"
La multi ani!
gradu
Hmm...
Ce ironie! Sa-i canti de ziua lui, ateului Ion Ilici Iliescu: "Sa va dea Domnul tot ce doriti!" Adica, NU "Sa va dea viata...", asa cum aveau voie to'a'sii lui Ion Ilici!
Matroana din biserica
O, ce vreme minunata! Prima duminica din an, de dupa sarbatorile de iarna. Zapada nu mai e demult. Soare cald, primavaratic. Se-aud ghioceii cum rasar. Prin copaci, numai tril de pasarele. Ridic instinctiv ochii spre cer. Albastru azuriu, ca in luna lui prier, cu doar doua-trei fuioare de nori albi. Ca zapada? Ca ghioceii? Parca-parca s-ar vedea in zare stoluri de cocoare. Parca!
Este duminica, este timp frumos, este vreme de plimbare. Unde? Incercam sa vizitam Manastirea lui Manole, Manastirea din Curtea de Arges. Drumu-i relativ bun. Ma asteptam la si mai multe gropi in asfalt. Oricum, sunt destule.
Mergem si in biserica Manastirii. Sa aprindem o lumanare pentru vii, una pentru morti. Sa lasam un acatist la moastele Sfintei Filofteia. Langa sicriasul Sfintei, pe un scaun (fotoliu?), un preot destul de tanar asteapta sa unga cu mir pe dreptcredinciosi. Ma mira ce aud de la el. "Banii la mine, va rog!" Tare, sa auda toti vizitatorii si enoriasii.
Adica: pentru un seviciu public (caci serviciile religioase se platesc din bani de la bugetul de stat, prin urmare, si ai nostri) mai trebuie sa platim inca o data? Si, chiar, inainte de a fi "prestat"? O femeie tanara, imbracata aproape complet in negru (doar puloverul "pe gat", in totalitate inchis, este maroniu), isi ia banii inapoi de pe sicriul Sfintei Filofteia unde ii pusese initial (ca de obicei?) si ii da preotului. Acesta-i ia si striga iar, spre ceilalti: "Banii la mine, va rog!" Femeia inca asteapta: "Nu-mi dati cu mir?" "Nu, doamna, ca nu sunteti imbracata decent! Nu sunteti imbracata cu fusta si nu aveti batic pe cap."
Adica, daca esti femeie - chiar turista - si nu ai batic inseamna ca nu ai dreptul sa fii unsa cu mir? Chiar daca ai platit anticipat?
Adica, preotul este decent cand iti cere banii inainte, iar dupa ce-i dai iti da doar o apostrofare?
Privim cu mirare cum preotul refuza sa unga cu mir vreo femeie. Intr-o jumatate de ora, doar un barbat si un copil au avut "norocul" asta. Copilul, probabil inca sugar, de nici un an, ii raspunde pe masura: se-ncrunta, tipa si-i da cu manuta peste mana. Adica: "cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra"!
Oare seful ierarhic al preotului - Inalt Prea Sfintitul Calinic Argeseanul, arhiepiscopul - o fi stiind ce fac preotii din subordine? Sau chiar el i-o fi dat ordin sa procedeze asa? Pe criza astaa... te poti astepta la multe lucruri de-a mirarilea. Ori s-o aplica si-n cazul lor "Cum e turcul... si pistolul"? Vreau sa cred ca nu.
Stiam ca "Banii la mine!" inainte de prestatie intalnesti doar in locante cu felinar rosu la poarta. "Banii la mine" spune, inca de cand intri, inainte sa fii "servit" doar matroana de bordel.
Iesim din biserica si... nici urma de felinar rosu. La poarta Manastirii, la fel.
Dar soarele straluceste sus pe cer si ne incalzeste sufletele. Dumnezeu e mare, e sus si ne vede pe toti. Macar de ne-ar da tuturor dupa cum meritam!
gradu
Trimiteți un comentariu