Viorel Mirea – Flori de câmp (Terra Grifonis, 2008).
Sub titlul acesta de tablou impresionist găsim poeme cu totul nonconformiste, în care poetul îşi ia libertăţi lingvistice, dar şi de melanj a liricului, epicului şi dramaticului, în maniera optzeciştilor din care, de altfel, face parte: „Ea trece prin mine ca un crin prin ceasornice/şi este crinul şi este ceasornicul/şi se leagă de mine ca vaporul de mal lunga vacanţă,/ca ruinele de istoria lor,/şireturile de ce ştiu să nu facă/şi trenul de calea ferată…” Mirea are o mare mobilitate stilistică, el închipuind poeme pseudoromantice sau fals folclorice, dar de fapt parodiind măiestru tot ce-i liniar şi convenţional. El scrie cu ritm şi rimă, apoi trece brusc la prozaic când acest lucru serveşte mai bine discursului său, e retoric când se impune şi aforistic când trebuie să pună punct. Aşadar, temă de pictor impresionist, rezolvare de poet postmodernist.
Volumul este minunat realizat şi ca obiect, fiind însoţit şi de CD, iar ilustraţiile lui Emil Iachimovski (el însuşi poet) fiind antologice.
Un comentariu:
il cunosteti pe alexandru ciolan? e un absolvent stefan gheorghiu care il face pe anti-comunistul si da de pamant cu liiceanu,plesu,manolescu....si nimeni nu-i spune nimic
Trimiteți un comentariu