Cornel Nistorescu a fost, înainte de 1989, cel mai bun reporter de după Geo Bogza. Cele două cărţi ale sale de reportaje au fost comentate de unii critici literari ca volume de proză. Şi nu greşeau. Era vorba de o proză document, ca la americanul Truman Capote, de pildă. Texte pline de viaţă, de dramatism, de tensiune.
După revoluţie, Nistorescu s-a asociat cu Mihai Cârciog, singurul patron lord din presa postdecembristă, şi a făcut o afacere bună. Au creat Expres, Expres Magazin, apoi Evenimentul Zilei. Am lucrat la toate aceste publicaţii, sub conducerea directă a lui Ion Cristoiu, e adevărat. Şi acolo, l-am cunoscut cu adevărat pe Nistorescu. Extraordinarul reporter din anii 70-80 este un om arogant, dar arogant în genul cocalarilor care-şi pun lanţul de aur de o uncie la gât şi-ţi zic printre cojile de seminţe scuipate: "Bă, ştii cine sunt eu!?" Ca realizator de ziar este zero. Merge berbeceşte pe o singură direcţie: anti!
Tarele omului sunt jalnice. După ce Cristoiu a dus Evenimentul Zilei la 700 000 de exemplare şi i-a umflat contul de crăpa, Nistorescu îl înjura de mama focului. A mai stat câţiva ani la cârma ziarului şi a vândut acţiunile sale pe câteva mii de euro, bani pe care-i ţine într-o bancă elveţiană. Putred de bogat fiind, te-ai fi aşteptat să fie mai băţos, chiar în sensul de coloană vertebrală. Aş! A devenit editorialistul jalnic al băiatului de cartier Mititelu de la Craiova. Iar la talk-showu-ri este penibil mereu.
Ei bine, Cornel Nistorescu este numit de SOV director la Cotidianul. Adică, Vântu, cel mai alunecos şi în fond cel mai puternic mogul din România, îl ia băiat de casă pe cel mai rigid ziarist român. De ce, oare? Păi, n-are rost să analizăm învârtindu-ne în jurul cozii. E simplu: s-a ascuţit lupta de clasă, Vântu a optat pentru torpilarea lui Băsescu (pe care de altfel eu nu-l iubesc, deşi îl apreciez ca animal politic) şi ce slugă mai zeloasă putea găsi în acest scop decât pe Nistorescu? Spectacolul merită toţi banii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu