Un scriitor european - Miodrag Pavlovici

Miodrag Pavlovici – Glasul de sub piatră (Editura Princeps Edit, Iaşi, 2007), antologie şi traducere de Slavomir Gvozdenovici şi Lucian Alexiu. Cartea a apărut din iniţiativa a doi poeţi optzecişti: Daniel Corbu – editor şi George Vulturescu – director al Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Satu Mare. Miodrag Pavlovici (n. 1928 la Novi Sad) este un scriitor sârb de primă mărime şi unul total: poet, prozator, dramaturg, eseist. Este membru al Academiei Europene de Poezie şi al Academiei Sârbe. Opera sa a fost tradusă în germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, poloneză, greacă, rusă, bulgară, macedoneană, cehă, slovacă, maghiară, slovenă, română. A fost în mai multe rânduri candidat la Premiul Nobel. Miodrag Pavlovici scrie poeme epice mai ample sau mai scurte în care reconstituie o lume veche, o lume memorabilă prin autenticitatea ei, din întâmplări de la Vechiul Testament până la mitologia greco-romană şi până la cultura balcanică din secolul XX. Iar reconstrucţia aceasta nu e făcută tradiţionalist, ci în spiritul avangardei. Iată, ca un exemplu, o lume suprarealistă, pe dos, o lume subpământeană, cu susul în jos, în poemul Şanţuri: „Şanţurile sunt/streşini inverse/să nu ne curgă/în cap/apa subpământeană/ca soarele de jos/să nu ne-ncălzească prea tare/în timp ce noi ostenim/cu picioarele-nfipte în bolta azurie/privim păsările sub noi/şi secerăm/ceea ce seamănă cineva/deasupra noastră”. Nu lipsesc parabolele precum Împăratul Duşan sub Constantinopol. Poetul elaborează meticulos, are cultură şi imaginaţie, este etnolog şi filosof, ba şi arhitect, construieşte cu acribie fragmente de realitate precum în Cursul râului: „Am văzut un picior uriaş/împingând râul/în sus şi în jos/cineva şade culcat/sus în trecătoare/şi-mpinge râul cum îi place/mi-a fost dat să văd întâmplarea aceasta/iar pe mine mă doare piciorul/abia de mai umblu/înainte de a muri/am să-mi pun în loc de picior/apa aceea care curge”.