Poezie religioasă

Leon Dură – Am vorbit…/I have spoken… (Editura LOGOS, Râmnicu-Vâlcea, 2008).Poeme în ediţie bilingvă, traducere în engleză de prof. Anemona Matei. În texte profund religioase, Leon Dură deplânge tehnologizarea din mileniul trei, îndepărtarea omului contemporan de darul ceresc, modul lui de viaţă care „îneacă izvorul mântuirii”. Poezie creştină nu tocmai dătătoare de linişte şi pace sufletească, ba aş zice că mai curând înfocată, menită a trezi conştiinţa cititorului care trebuie să înţeleagă că „veşmântul focului divin mistuie/întunericul mileniului trei”. Reprezentativ pentru această lirică mi se pare poemul Te odihneşti…: „Te odihneşti cu capul/plecat de durere,/Frământat de necredinţa/mileniului meu./Pământul învăluie curcubeul,/ Strălucirea plină de iubire,/Vase cu tămâie purtate de îngeri,/Ierusalimul poporului ales”.