Poetul clipei de graţie

Cornel Sântioan Cubleşan – Discurs despre cădere (Editura PRINTEURO, Ploieşti, 2007). Autor a încă trei volume de poezie (Poemul desenat, Plânsul secret şi Blitz), Cornel Sântion Cubleşan este poetul clipei de graţie, al întâmplării de la graniţa dintre realitate şi proiecţia acesteia în arta pură: „Toamnă târzie. Scriu./Prin geamul deschis intră un fluture rătăcit./Uşor ca o răsuflare, mi se aşează în palme../Sângerează ca o rană deschisă.//Încerc să scriu în continuare.//Ne privim speriaţi:/dacă unul din noi ar mişca acum/s-ar face dintr-o dată iarnă.” Poetul este într-o permanentă căutare a identităţii şi a drumului („îmi negociez cu Dumnezeu destinaţia”), vede în moarte „marea vacanţă”, este hipersensibil la răul din lume: „Pe coala albă apar pete de sânge/ca şi cum cineva – dintr-o altă lume – ar comite o crimă”… În eseul care prefaţează placheta, Virgil Diaconu vede pe autor ca pe unul cu o viziune suprareală. E de dezvoltat.