Cartile mele
luni, 1 decembrie 2008
Omul scorbură
Ion Pascal Vlad – Omul scorbură (Autograf MJM, Craiova, 2006). Ion Pascal Vlad este un foarte bun poet. Că se aude atât de puţin de el se datorează probabil modului său discret de a fi şi izolării din Valea Jiului. Zicea Cioran că „un scepticism care nu ne ruinează sănătatea nu-i decât un exerciţiu intelectual”. Ei bine, Vlad este un sceptic autentic, iar acest scepticism păstos îl toarnă în tiparul unor poeme-parabolă cu sintagme aspru ieşite în relief, dintr-o ironie amară: „Vremuri de doi lei/burniţă cu clopoţei”; „lumină într-o gaură neagră”; „poetul trebuie să fie ancorat/ în realitatea care-l scuipă pe faţă…” Dar poetul are şi ştiinţa – atât de rară astăzi – a concentrării textului, a strângerii din cotidian a nucleului de poezie autentică: „Un batalion de eroi metalici/nu fac faţă firului de iarbă;//solitar, la marginea Râului,/în legănarea-i tandră,/se vede tot universul,/luna înflorind la ceas de cumpănă”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ca dupa alegeri
Trecura si alegerile. Si un prieten bun (cu siguranta, nu singurul) mi-a si povestit ceva oarecum legat de ele si mi-a cerut un sfat.
Am un amic. El zice ca mi-e prieten, dar de catva timp ma-ndoiesc rau tare. Acum e cumva sef penelist, ca liberal, vorba unui clasic in viata, n-a fost niciodata, nu e si nu va fi. Cu o zi - doua inainte de alegeri (da' eu am aflat abia duminica, dupa ce-ncepusera) umblau si liberalii ca si altii dupa rude, prieteni, cunostinte care sa vrea sa fie reprezentanti sau observatori in comisiile de votare. Vezi ca nu prea mai aveau oameni/tovarasi de partid pentru asta! Da' oamenii (observatorii sau/si reprezentantii partidelor din sectiile de votare) nu trebuia sa stea 18 ore degeaba, ci pentru vreo doua milioane. D-ai vechi.
Acu', amicu' ma tot poarta cu vorba de mai bine de-o juma' de an c-o sa aiba sigur, apoi posibil, apoi probabil ceva... un serviciu pentru mine. Da', cum zicea Mihai Stanescu acu' aproape douaj' de ani, "acum nu e momentul". Amicu' stia ca n-am dupa ce bea apa, da' nu mi-a zis sa "observ ori sa reprezint" si eu pentru doua milioane. Nu s-a gandit la mine, desi zice ca mi-e prieten, poate chiar unul bun. Si, chiar am aflat ca au cautat "oameni" pentru asta chiar si-n "curtea" alor partide. Nu putea "se mananca si gura mea ceva" vreo saptamana, poate chiar doua? Sa nu mai beau si eu, o vreme, apa dupa... alt pahar cu apa? Ia zi! Prieten e asta? Sefu' penelist, "ca liberal nu a fost, nu e si nu va fi"! Si... ce sa fac? Atunci cand va ajunge cu ceva la mana mea, ca sigur va ajunge vreodata, sa-l "pasez" direct ori, altfel, sa-i promit ferm si-apoi sa-i zic "acu' nu e momentu'"? Sau sa-l las in plata Domnului pe el si "pe-a mam'i 'mnealui" de penelist?
Eeiii, eu spun ca prieten precis nu-i este penelistul. Dar cu sfatul nu prea m-am grabit.
Ce zici?
Trimiteți un comentariu