Menuetul singurătăţii

Nina Ceranu – Menuetul singurătăţii: unu, doi, trei… (Editura Eubeea, 2007). Autoarea este cunoscută îndeosebi ca prozatoare, dar aici ea scrie poeme scurte, secvenţe de la trecerea dincolo, de la Plecareaceamare. Poezia e de sorginte existenţialistă, cu alternanţe între lumina iluzorie şi efemeră şi întunericul cert, „între două ape,/cea din pântecele cald/şi apa cea mare şi neagră/ spre care ne ducem/cu un bănuţ în mână”, poeta închipuindu-se „aşezată pe prag,/cu urechea dreaptă, dinspre viaţă,/cu cea stângă înspre moarte”, prin ea strecurându-se „, ca un curent electric/într-o parte şi-n alta,/şi viaţa, şi moartea”.