Pacostea naţională nu piere

N-aţi plâns, trişti / ca nişte crocodili baptişti când aţi aflat că Adrian al lui Păunescu, supranumit Bardul de la Bârca, dar şi Porcul, eu zicându-i Scroafa naţională, că dumnealui a rămas fără coledzi? Coledzi a avut, bietul de el, dar n-a fost votat şi deci nu s-a ales din nou senator. Tragedie naţională! Dar, cum cântăreşte cât doi hipopotami, n-a rămas în aer, nici măcar în pom... Ei nu, el cică va primi timp de trei luni peste 50 de milioane de lei, un fel de ajutor de şomaj pe care şi l-a votat prevăzător într-o pauză dintre două...soamne. Când i-a suprimat cenaclul odiosul dictator - cel atât pupat în cur de însuşi oropsitul - Adrian Păunescu a trăit ca un împărat din împrumuturi de la Fondul Literar. La revoluţie, când merita măcar atâtea gloanţe în scăfârlie câte a luat idolul său la Târgovişte, a venit Mircea Dinescu preşedinte la Uniunea Scriitorilor şi i-a tăiat dintr-un condei datoria de milioane de lei ceauşeşti - vreo câteva sute de maşini naţionale Dacia. Acum, Scroafa naţională îşi mai umflă burdihanul cu zeci de milioane pe lună. Că bugetul permite. Are balta peşte. Doar noi n-avem minte şi curaj să-l linşăm în stradă, să ne scăpăm odată pentru totdeauna de o pacoste naţională.