Un an de înjurături

Deşi nu sunt adeptul blogului cu confesiuni, memorii, jurnal intim, astăzi consemnez că blogul acesta a împlinit un an. Un an de înjurături în loc de comentarii, cu remarci scârboase, cu acuze ş.c.l.

Am descoperit din aceste comentarii ce comod e să nu citeşti cărţi, dar să dai verdictul că literatura română nici nu există, iar scriitorii comentaţi de Doman sunt nişte rataţi. Lasă că rataţi sunt scriitorii care cândva au fost scriitori adevăraţi, ratându-se mai târziu din cine ştie ce motive. Dar cine să ştie aşa ceva?

Tot de aici am aflat ce uşor e, sub protecţia anonimatului, să acuzi pe titularul blogului - la anul 2008 - de incendierea Romei, de trasul în ţeapă a unor boieri patrioţi, de împuşcarea la Dallas a lui Kennedy, de lovitura de stat din 1989, de mineriadele din 1990-1991, de homosexualism, de uciderea din culpă a Prinţesei Diana şi de ce le mai trece prin cap unor minţi bolnave. Şi, culmea, în loc să scrii texte literare într-un blog literar, eşti somat să răspunzi la acuzaţiile de mai sus şi la altele şi mai grave, ele înmulţindu-se prin sciziparitate. C-aşa-i la noi!

Întrebare: cum ar fi trăit, cum ar fi scris Cioran - ca să luăm un nume celebru, nu pentru a mă compara cu el, Doamne fereşte! - ce-ar fi fost el dacă celebrele Caiete ar fi fost scrise cotidian pe blog şi nişte frustraţi deştepţi i-ar fi transmis mereu la "comentarii": "Eşti un ratat!"; "Nu e nimic de capul tău!"; "Du-te şi te sinucide!" şi altele asemenea?

După ce scrii, după ce-ţi aşezi textele pe blog, după ce le-ai dat drumul în lume - mă rog, cât o fi lumea asta mare nu prea am habar - te îndoieşti de talentul tău, ţi se pare că n-ai reuşit să spui limpede ce-ai vrut să spui, ţi se pare că frazele şchioapătă, că ai spus lucruri banale... Într-o oră, mai ales o oră din noapte, toate aceste nelinişti îţi trec precum migrena după ce ai înghiţit o pastilă; ba chiar mai repede. Forumiştii de profesie te liniştesc: eşti prost, urât, agramat, hoţ, bandit, violator de fecioare şi de domicilii, beţiv, cabotin, snob, farseur, mojic, mitoman şi mocofan şi monomaniac, şi egoist şi egotist şi cine ştie ce alt ...ist.

Mi-am promis acum un an că voi scrie în acest spaţiu 1000 de tablete din care voi alege 100 care să alcătuiască o carte, aşadar cu textele care vor rezista conjuncturilor, mutaţiei valorilor, vremurilor politico-literare... Nu prea am reuşit în partea a doua a anului, şi asta tocmai datorită înjurăturilor de pe forum. Voi încerca să rezist şi să-mi duc proiectul la capăt. O iau ca pe un pariu cu mine însumi.

Exact la un an de la deschiderea blogului, am avut o lansare de carte la Casa Cărţii din Piteşti, alături de Dumitru Ungureanu. Modul cum au decurs lucrurile acolo, m-au făcut să uit de comentariile stupide, rele şi greţoase de peste an. Mă gândesc că aceste descărcări anonime le fac bine comentatorilor anonimi şi mă simt eu însumi bine ştiind că-i ajut în acest fel. Aşa că, pentru aceşti scriitori anonimi, lansez îndemnul: Debordaţi aici!