Personaj în Iluzii pierdute.
Nobil din Angouleme, soţul doamnei Marie-Louise-Anais de Bargeton. Strănepot al unui jurat din Bordeaux, înnobilat sub Ludovic al XIII-lea. Neamul acesta se ridică şi străluceşte sub Ludovic al XIV-lea, apoi decade, devenind neam de negustori. B. rămâne la 1789 doar cu un venit de vreo zece mii de franci rentă. În 1805, este fericit să se însoare cu Louise care era o Negrepelisse. Avea atunci patruzeci de ani şi era "foarte dărâmat din cauza unei tinereţi destrăbălate". B. este sărac cu duhul, dar are "tocmai atâta bun simţ cât să-i permită să-şi vadă singur de avere şi atâtea maniere cât îi erau necesare să poată trăi în societatea bună din Angouleme fără a săvârşi greşeli sau prostii".
Prezent doar în prima parte a romanului, B. are - în actualitatea acţiunii - cincizeci şi opt de ani, arătând însă ca de şaptezeci şi, pe cât e soţia lui de strălucitoare, pe atât e el de şters. Altfel zis, B. era "unul din acele spirite mărginite ce-şi află locul undeva între nulitatea nevătămătoare care mai poate înţelege ceva şi prostia mândră ce nu vrea să primească nimic şi nici să dăruiască nimic. Pătruns de îndatoririle sale faţă de lume şi în dorinţa de a se face plăcut, adoptase drept unic limbaj surâsul dansatorului. Mulţumit sau nemulţumit, el surâdea". Fără să participe la vreo discuţie, fără să joace cărţi (căci nu ştia), el era în salonul său ca orice obiect de mobilier, nelipsit, dar nici influenţând în vreun fel serile în care se strângea înalta societate din Angouleme. Ins mediocru, şters, n-avea nici un cuvânt de spus în casă, fiind fericit în postura de supus necondiţionat al soţiei sale pe care o respecta şi o adora. Singura lui plăcere pe lume era aceea a meselor îmbelşugate şi, din milă, doamna Bargeton avea grijă să-i ofere mâncăruri excelente, deşi B"avea din când în când necazuri cu stomacul, precum şi interesanta idee că indigestia de la prânz se vindecă prin cea de la cină". Aventura vieţii lui este provocarea la duel - la îndemnurile soţiei - a lui Stanislas pe care-l răneşte.
Deşi nu era omul care să stânjenească pe cineva, prezenţa lui fiind una de mobilier, cum spuneam, B. se retrage la timp dintre cei vii, înlesnindu-i doamnei Bargeton refacerea vieţii, strălucirea în chip de contesă de Sixte Chatelot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu