Nicolae
Georgescu – originar din satul Jupânești – Argeș, pe Râul Doamnei – este critic
și istoric literar, profesor, dar și, fără îndoială, cel mai bun eminescolog al
momentului. Nimic din ce privește pe poetul național nu-i e străin, fiind cea
mai autorizată voce. A publicat chiar o ediție a tuturor edițiilor (27 la
număr) lui Eminescu la Editura Academiei. Vreme de mai bine de un an, în
revista Argeș, a analizat poezia lui
Eminescu din punct de vedere strict filologic. Recent, a publicat volumul Eminescu: ultimele zile la Timpul –
Documente, informații, ipoteze, prezentate și comentate (Casa Editorială Floare Albastră, București, 2016). Cartea
este structurată, după cum spune autorul în Prefață, „după un model natural:
cercurile pe care le face o apă lină când dai cu o piatră în ea”. Da,
capitolele se numesc: Primul cerc: vorbe
și fapte; Cercul al doilea: fapte și vorbe; Cercul al treilea: fapte, fapte,
fapte...; Cercul al patrulea: vorbe, vorbe, vorbe; Cercul de margine și Cercul de catifea.
Cu tenacitate și
cu aplicație de detectiv literar, N. Georgescu reface traseul lui Eminescu din
ziua de 28 iunie 1883 și din cele precedente. „Secvențele acestui traseu,
mărturisește autorul, au fost developate la momente diferite. Jurnalul lui
Maiorescu se publică în anii 30 ai secolului al XX-lea, amintirile lui Slavici
în 1910, și apoi, reluate în 1924, cele ale lui Vintilă Russu Șirianu abia în
1967, amintirile lui Al. Ciurcu în 1911, procesul verbal al poliției se
descoperă în 1922 și se publică abia prin anii 50 ai secolului trecut...” Documentarea este marcată de acuratețe, de
minuție, N. Georgescu având avantajul, față de alți istorici literari, că a
lucrat ani de zile într-un colectiv de eminescologi și că a parcurs la
Biblioteca Academiei toată presa referitoare la Eminescu, dar și manuscrise și
documente. Volum de volum, el tot revine, punând cap la cap, aceste numeroase
surse și reconstituind o foarte interesantă și controversată perioadă din viața
poetului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu