O echipă
de berbeci stăpânind limba de lemn postmodernă lucrează de zor -plătiți bine,
de bună seamă - la Președinție pentru a redacta în vreun an un document
strepezit numit pompos Proiect de țară cu
bătaie lungă, pe zeci de ani; că mult ne va mai încălzi pe noi, oale și ulcele
fiind, că peste 50 de ani vom fi o colonie asiatică sau tot occidentală. O
prostie, domnilor, o gugumănie!
Proiectul
de țară este simplu ca bună ziua.
Suntem a
șaptea țară ca suprafață (și populație) din Uniunea Europeană. De patru ani
suntem pe creștere economică, anul acesta având cea mai mare asemenea creștere
din UE. Alaltăieri seară l-am auzit pe guvernatorul Băncii Naționale spunând:
„Niciodată n-am stat mai bine macroeconomic ca acum”. Suntem o țară bogată. O
dovedesc multele miliarde de euro care ies pe bandă rulantă din România mergând
în conturile celor care au cumpărat România.
Și, cu
toate acestea, la nivel de trai suntem pe ultimul loc în Uniune. De aici ar
rezulta proiectul de țară: să crească nivelul de trai al românului în funcție
de creștere economică și de bogăția țării. Și raportul dintre cel mai mare și
mai mic salariu să nu mai fie de 1 la 150, nici cel dintre pensii de 1 la 1000.
7 comentarii:
"Cântăreaţa Madonna (58 de ani) a declarat, .., că va oferi sex oral oricărei persoane care va vota pentru Hillary Clinton la alegerile prezidenţiale din SUA. Artista americană a făcut acest anunţ în discursul introductiv pe care l-a rostit înainte de intrarea în scenă a actriţei de comedie Amy Schumer..."
Citeste mai mult: adev.ro/ofc86w
Cântăreaţa aLINA gORGHIU ( specializarea vuvuvuzela)
va face si ea saptamana viitoare o promisiune in acest sens
pentru candidatul Ciolos
aratand cu mandrie,printre-altele ca totusi Romania ocupa LOCUL I
la capitolul curve si curve politice tinere si batrane.
( a se interpreta v. sl. kurŭva ).
Pîrțotínă, Bre.
Lipsește un amănunt: Cine pocnește din bici, domnule Doman?
Și cine pocnește din bici, pe lângă...? Care e părerea domnului Doman?
Cine pocnește din bici pe lângă berbeci, domnule Doman?
Odată, la o serată literară, scriitorul M. V., ca un tată, mi-a dat o povață. Suna așa: „În satul meu, pe vremea copilăriei nu eram decât o mână de copii. Duminicile când părinții noștri intrau în biserică de ascultau slujba și se închinau la icoane, noi copiii încingeam jocul pe lângă turla bisericii, prin clopotniță și chiar acoperișuri de chilii. În toată ceata eu eram singurul scriitor și ceilalți erau cititorii fiindcă pe mine mă chemau toți, să le scriu crucile și pomelnicele, în satul ăla. Așa că eu făceam scenariul jocului și ei trebuiau să-l aplice întocmai. Într-o vară ne-am jucat de-a războiul și eu, cel care făceam și scenariul, eram generalul iar pe ei i-am împărțit în puști, mitraliere și tunuri. Unii voiau să fie avioane. Era mai palpitant, ziceau ei, dar avion era greu să fii. De unde să iei combustibil, piloți instruiți și, apoi aripi? Aripi care să facă fâl-fâl!, ca păsările. Așa că am hotărât să fie numai puști care să facă poc-poc!, mitraliere să facă prr-prr! și tunurile ca să bată bum-bum! Jocul începuse când pe cer, în șiruri negre au apărut, zburând aproape de pământ adevăratele avioane. Aveau zvastici, mari-negre, pe aripi. Se cutremura pământul sub ele. Atunci m-am urcat pe turla bisericii și de acolo am strigat: „Atențiune! Eu sunt generalul. Doborâm avioane. Atenție, foc!” Se auzeau puștile (poc-poc!), mitralierele trăgeau și ele (prr-prr!), iar tunurile răzbeau greu (bum-bum!). Curând curtea bisericii s-a umplut de țărână și fum, și bucățile din tencuiala bisericii ce săreau care încotro. La sfârșit, când adevăratele avioane s-au dus, am ordonat adunarea cititorilor mei. Nu mai era însă nimeni. Căzuseră cu toții la datorie. Rămăsesem singur”.
A încheiat M.V.: - Vezi, tinere? Să nu te faci niciodată scriitor că vei rămâne la fel de singur!
P.S. Am scris aceste rânduri (o povață ce ne amintește cam ce suntem pe lume), pentru a ridica, cât mai sus, paharul de sf. Dumitru/și să-i urez scriitorului DAD: LA MULȚI ANI!
Excelentă poveste.
Mulțumesc pentru urări!
Trimiteți un comentariu