luni, 5 septembrie 2016

Un prost cu care m-aş însoţi




         Cititorul căutându-și lectura care să-l facă liber. Dar, mereu, cu fiecare pagină citită, devine tot mai captiv în câmpuri de sârmă ghimpată care se înconjoară de alte câmpuri de sârmă ghimpată, se încrucișează cu altele, devin concentrice... Libertatea cititorului în labirintul fără ieșire din sârma ghimpată a textului.
                                                                   *

        Agur, fiul lui Iache din Massa, trăitor cu mult timp înaintea lui Hristos, se declară atât de prost că nici nu se poate numi om, dar îşi pune următoarele întrebări: "Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât? Cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului?" Apoi, acest om...prost afirmă: "Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru pe care nu le pot pricepe: calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară..." Ei, cu un asemenea prost m-aş însoţi.
                                                                      *
        Din jocurile alternării realității cu ficțiunea: uneori minți că minți.
                                                                      *
        Călătoria lui Erofeev cu trenul pe ruta Moscova-Petuşki, însoţit de o valiză mică din care tot scoate băuturi cu care face diverse cocteiluri. Iată cocteilul „Măruntaiele căţelei”: Bere jiguliovskoe (100 gr.), Şampon Sadko, negustorul bogat (30 gr.), Spray pentru curăţarea părului de mătreaţă (70 gr.), Adeziv BF (12 gr.), Lichid de frână (35 gr.), Insecticid pentru distrugerea insectelor mici (20 gr.)/…/După două pahare din cocteilul acesta, omul devine atât de inspirat, încât te poţi apropia de el şi, timp de o jumătate de oră, poţi să-l tot scuipi în bot, de la un metru şi jumătate, iar el n-o să-ţi zică nimic”
                                                                        *
       Textul apărat de îngeri. De jur-împrejurul textului infinit al lumii, dacă infinitul are jur-împrejur şi nu doar înăuntru, armate de îngeri veghează. Fiecare literă, fiecare silabă, fiecare cuvânt, textul în întregimea lui nemărginită e apărat de falangele de îngeri, cu aripile lor albe unind minus infinitul cu plus infinitul de litere, silabe, cuvinte...
                                                                   *

        Ghidul leneşului, mic tratat pentru leneşii rafinaţi de Tom Hodgkinson. Cartea este savant structurată în douăzeci şi patru de capitole corespunzătoare celor douăzeci şi patru de ore ale zilei, de la 8 dimineaţa până a doua zi la aceeaşi oră, tot atâtea prilejuri de a-ţi satisface plăcerea de a lenevi: trezitul agale, deplângerea trudei, tolăneala, chiulul de la slujbă, mahmureala, siesta, boala ca un concediu binemeritat, puiul de somn de frumuseţe de după prânz, savurarea în lene (cum altfel?!) a ceaiului, beţia molcomă din faptul serii, ora de pescuit alene, fumatul în tihnă, izolarea în casă ca o perversiune a viciului trândav, apoi lenevia la bodegă, la un pahar, desigur, revolta împotriva celor care atentează la tabieturile noastre, jocurile sexuale (tot alene), conversaţia de dragul conversaţiei (ca artă, deci), petrecerea de la 3 dimineaţa, meditaţia din zori, somnul dulce de dimineaţă, concediul ca o binefacere şi, în sfârşit, starea hipnogogică, adică plăcuta stare dintre veghe şi somn, cu ochii (între)deschişi… Zise memorabile întâlnim prin tot textul: „agenda de lucru a leneşului”; „e greu să fii leneş pe cont propriu”; „mare duşman al leneşului, Revoluţia Industrială”; „leneşul-cu-bun-simţ”, forma de lene de la ora două după-amiază este boala, „când devii stăpân, când poţi face ce doreşti”; pescuitul e „o modalitate superbă de a nu face nimic”; leneşii reprezintă „specia puternică, a celor mari, a deţinătorilor cheii fericirii…”
                                                                        *
        E melancolic din zori până spre miezul nopții și nu-și dorește altceva decât Premiul Nobel. Nu atât pentru a și-l trece cu litere de aur în bio-bibliografie, cât pentru a-și etala nonșalanța de a nu se prezenta la ceremonia de la Academia Suedeză, unde-și va trimite soția cu o copie după alocuțiunea de mulțumire și cu formalele scuze de rigoare.
                                                                           *
        După zece ani sau cincizeci, rar după o sută, din multe cărți, foste opere la timpul lor oportun, nu mai rămâne decât o câmpie textuală scundă și înțepătoare, o miriște. Grâul s-a mâncat, paiele s-au tocat, miriștea o face timpul una cu pământul.

                              (fragmente apărute în revista Acolada, nr. 7-8/iulie august 2016)

Un comentariu:

Ion Lazu spunea...

Cu Agur din Masa, care se considera ...prost, dar reușea să-și pună întrebări de mare subtilitate cu privire la Cosmos și la om, m-aș însoți și eu, asemenea prietenului DAD. Pe bune. Peste secole, peste 2-3 milenii - ce mai contează, când e vorba de omul generic.
Dar cu să te însoțești cu.. ai noștri semeni, de care nicicum nu putem face abstracție?!
mă-nțăledji?!... Nu că eram eu cătrănit la culme, însă spun cu mâna pe inimă: Cu un asemenea concetățean (omniprezent...inevitabil...) nu m-aș însoți nici să mă tai... I. LazuAzi merg la Poștă să pun un colet pentru nepoata din Italia. Desigur, cărți... Colet de 4,250 kg. Când la plată, mi se cer 125 lei. Scandalizat, îmi iau înapoi coletul și îi spun poștăriței: Cu acești bani, transformați în 30 euro, pot zbura până în Italia și în prețul respectiv mi se permite un bagaj de 3 ori mai greu decât acesta. Este scandalos! (Poștărița: că astea sunt tarifele, de consultat și pe internet. Așa o fi, dar e mai mare rușinea, zic. Și plec.
Deja în spatele meu, la coadă (cum altfel) concetățenii mîrîiau, se foiau... Dar cel mai oribil hârâia și se strofoca un septuagenar cu chipul desfigurat de băutură, de alte multe vicii - o ruină humanoidă. Însă conformist sută la sută,