duminică, 30 noiembrie 2014

Grişa Gherghei

     Cu câteva săptămâni în urmă, a murit Grişa Gherghei, un poet original, insolit, un boem şi un bonom. Dacă nu pleca la enigmatica întâlnire de acum câteva săptămâni, astăzi ar fi împlinit 78 de ani. Să ne amintim de el reproducându-i o poezie, o bijuterie lirică:

O cană cu vin



Femeia mă privea
cum sparg buturugi
da puternic mai eşti
a rostit într-o vreme
vino să-ţi dau
o cană cu vin
am luat toporul sub braţ
a deschis uşa larg
ca la popă
apoi a pus ochii pe mine

3 comentarii:

Anonim spunea...

L-am cunoscut. Boem simpatic, râvnitor de viaţă bună . Fie+i ţarâna uşoară, pe acolo, pe unde a ajuns, poate se descurcă mai bine, asică, sigur se descurcă mai bine ca pe aici...nu poate fi mai rău pe altundeva

Ion Lazu spunea...

Stimate prieten DAD, am postat pe-al meu blog un text Scriitorul zilei: Grișa Gherghei, n. 30 noiembrie 1936, Galați
O pagină de jurnal cu poetul Grișa Gherghei
(din Gândirea înceată, jurnal 2000-2006, în manuscris)
Nu vă veți mira dacă am să spun că jurnalele mele sunt pline de consemnări ale întâlnirilor cu poetul Grișa Gherghei, pe care l-am cunoscut pe la mijlocul anilor șaizeci, când ambii băteam la Poarta cetății, ca să folosesc un titlu de Gh. Pituț. Cum-necum, anii în rostogolire ne apropie de cealaltă poartă, a neantului, prin care atâția dintre confrați au fost absorbiți. Să mai adaug și faptul că am pariat la tinerețe pe un pegas ce ni se părea glorios dar s-a dovedit a fi perdant?
Ion Lazu

Augustin spunea...

Din păcate, eu nu l-am cunoscut. L-am văzut de vreo două ori de la distanţă la restaurantul de la Casa Scriitorilor, dar nimeni nu ne-a făcut cunoştinţă. Continui însă să-l citesc cu drag.