După plimbarea din zori prin iarba udă a livezii de vişini, revenit în casă recitesc unul din poemele de tinereţe ale lui Nichita Danlov, poem cu ecouri suprarealiste, dar şi expresioniste, cel mai potrivit poem pentru dimineaţa de duminică a Înălţării Sfintei Cruci:
Amurgul oraşelor
Am văzut fecioare înalte
cu sâni albaştri şi cearcăne verzi
aruncându-şi pruncii în fântâna apusului
pe străzile oraşului
treceau maşini negre cu labe de gâscă
lăsând urme portocalii
pe asfaltul alb ca zăpada
Şi pretutindeni bătea un vânt roşu
rostogolind pe străzi
feţele tăiate din ziar ale trecătorilor
în timp ce pe cer
treceau avioane cu aripi aprinse de îngeri
împrăştiind mulţimea tăcută
care-şi făcea plimbarea de seară
în piaţa oraşului...
Era într-o miercuri sau luni
înainte de Paşti şi lumea părea liniştită...
4 comentarii:
P.S la însemnarea din marginea consemnării lui Simuţ despre arghezi şi obsedantul deceniu. Sunt în posesia certificatului de naştere al mamei lui Arghezi, pe nume Rozalia, al cărei tată se numea ERGEZI Janos! Deci, povestea cu numele inspirat de la denumirea latinească a râului Argeş nu era decât o poveste de adormit Mitzura..
Interesant! Dacă aţi dori să publicăm facsimilul cu certificatul în revista "Argeş", vă stau la dispoziţie...
N-ar fi rău, având în vedere şi vecinătatea Argeşului incriminat ! Dar, dacă eu aş avea nevoie de o adresă/telefon/mail/ de la Popescu Cadem, mă puteţi ajuta să le obţin?
Care Popescu? Cu placere, dar nu stiu despre cine e vorba.
Trimiteți un comentariu