Domnul Klaus Iohannis, cel care nu răspunde la provocări și nu comentează nimic, s-a aruncat într-o vâltoare a cărei centrifugă nu pare deloc a-l arunca în grădina Palatului Cotroceni măcar, necum în biroul prezidențial.
Trec zilele, trec lunile-n șir și întrebările curg fluviu, iar el nu răspunde neam! Și-ar cam trebui. Probabil că șeful lui de campanie îi recomandă în fiecare dimineață să stea drept ca Carol I în sala de primiri de la Palat și să răspundă doar: No comment!
Ei bine, lumea e rea și curioasă și vrea să afle:
* Cum s-a pricopsit totuși cu șase case. Chestia cu chirii și meditații nu prea ține.
* A fost sau nu intermediar de vânzări de puradei sibieni în Canada?
* Mai este președinte PNL după decizia de ieri a Tribunalului? În paralel cu președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România?
* Dar, mai e și primar al Sibiului în paralel cu candidat la Președinție? Nu sunt cam multe griji pe capul dumnealui?
* În sfârșit, se simte vizat de Traian Băsescu care spune că-l deconspiră pe un candidat drept ofițer acoperit?
S-au strâns cam multe întrebări fără răspuns. Și mai sunt, încă mai sunt. Ar cam trebui să sintetizeze niște răspunsuri scurte și clare, dar mai ales convingătoare, căci - cu debitul său verbal - în detaliu să le explice îi va trebui trei campanii electorale.
2 comentarii:
Parcă era unul prin mitologie care, cum punea mâna pe ceva, acel ceva se prefăcea în rahat ! De stăm bine şi cumpănim în delungul istorie, neamul nostru i-a cam furat îndeletnicirea mitologicului...
Numai că acela era rege și se chema Midas. N-aș permite unui anonim, dacă nici măcar numele nu și-l respectă (aici îi dau voie să urle, tot atâtea înjurături cât va ține, prin progenituri și neamul său). Lături am mai văzut noi, pe bloguri,(să-i lăsăm satisfacția ungerii pe cap cu zicerile sale)... doar că la această întrebare, eu nu pot răspunde cu numele celui care va lua locul lui Băsescu, pentru aducerea țării la ceea ce a dorit „tătucu” și vor a îndeplini, de îngrabă, visul lui Petru cel Mare. Zic doar, murmurând o singură frază neluată în seamă, azi: „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”
Trimiteți un comentariu