miercuri, 25 iunie 2014

Un optzecist discret



Viorel Mureşan – Salonul de toamnă (Tracus Arte, 2013). Viorel Mureşan este un optzecist discret, departe de lumea dezlănţuită a vieţii literare din marile centre culturale, trăind – dacă nu greşesc – într-un sat din Sălaj. Dar, poetul este unul remarcabil, tot mai bun de la volum la volum, cristalizându-şi formula poetică tot mai profundă şi tot mai limpede în acelaşi timp. O artă poetică poate fi considerată această Rugăciune: “ca un nor rămas într-o fotografie veche/e rugăciunea//albina care se plimbă pe suprafaţa hârtiei/o ia pe picioare/şi-o duce cu ea/în întunericul stupului//cuvintele mele urmăresc aproape pierdute/spectacolul pe care-l dă liniştea//ca un nor îngropat într-o fotografie veche/e rugăciunea//ochii mei/care alunecă pe suprafaţa hârtiei/o iau pe gene/o duc cu ei/o aşază/printre aştrii sfărâmaţi/în întunericul sufletului”. Formula aceasta a poetului Viorel Mureşan cuprinde, în doze bine echilibrate, metafizic, straniu, o imagistică vag suprarealistă, o atmosferă neoexpresionistă. Un exemplu de poem concentrat în doar patru versuri, Fata cu evantai: “mirosul de hoit era o fată cu evantai//de-am putea îngrădi corbii pe cer/de-ar seca cerneala/în care se scaldă”. Şi câteva imagini memorabile: “de la fereastră/o femeie tristă/scutură un covor/din el picură frunze/pe crengile plopilor” sau: “câţiva copii/curăţă coaja de pe măr/cum ar desface gheme/bat cuie/în umbra bunicului/pe o poartă care se îndepărtează” şi: “o pisică aduna întunericul/şi se făcea în jurul ei ţărână şi frig”…

3 comentarii:

Tudor Cicu spunea...

Versurile selectate par fragmente de testament în poezie. Numele de Mureșan a fost acaparat, în ultima vreme, de celălalt: Ion Mureșan (pe drept, de mine, acum amintit). Numai spunând în poem, „corbii„ spui ca o doamnă despre un alt poem al meu: „seamănă cu ceva din E.A Poe”, fiindcă doar conține acest cuvânt. Deci, cuvântul ăsta, după unii cititori, folosit într-un poem celebru de alt poet, nu mai trebuie folosit. Realizați domniile voastre? De n-am mai folosi cuvintele, deja, scrise, ce ar mai însemna Poezia? Ceva gen: „123 cu histerezis/ evidențiat în vid cu 3,45/ e la minus 15 din formula lui Tyrezis/Pân la grade Kelvin minus cinci”... etc. Cum pot gândi unii?!! Viorel Mureșan? Ehei! După Cezar Ivănescu, l-am citit pe Viorel Mureșan, cu părere de rău că celălalt s-a supărat pe lume.

Augustin spunea...

Numele Mureşan n-a fost acaparat de Ion. Fiecare din cei doi şi-l poartă cu demnitate de poeţi. Şi nici nu-i confundă nimeni din niciun punct de vedere. Numai că Ion pe unde merge este faimos şi şade-n capul mesei, iar Viorel e modest şi sfios, că locuieşte la ţară. Dar, ei au loc împreună în antologiile poetice contemporane. Aţi sesizat bine, volumul acesta e plin de arte poetice...

Anonim spunea...

Mi-am dat o palmă peste condei şi l-am pus la colţ: Acolo unde stau, de prin anii'70 toţi poeţii şi întreaga poezie... Clasicii! Fără elucubranţi.
Culai (care a uitat, supărat, să se semneze la octogenarul O. Genaru)