E o toamnă, totuşi, frumoasă. De ce şi-o fac unii urâtă? mă întreb.
Mă cert, deci exist! pare a fi deviza românilor în aceste zile.
Vadim se ceartă ca la uşa Institutului de Istorie al Academiei cu Zăvorancele.
Daciana Sârbu cea blondă se războieşte la scara avionului de Bruxelles cu Eba cea brunetă, cu soţia lui Syda.
Angela Similea se porcăieşte cu fostul soţ sau cu fostul cumnat.
Elena Udrea dă replici acide ziariştilor.
Silviu Prigoană se ceartă, nu în familie, cu Adriana Bahmuţeanu.
Doar Ponta nu se mai ceartă cu Băsescu, în rest România e un câmp de luptă sângeros. Călugăreni, Războieni, Posada, Podul Înalt par a fi numele de legendă în aceste zile pentru televiziunile centrale.
Doar eu mă mulţumesc să beau ţuică producţie proprie şi să mănânc o pastramă de oaie la grătar, fără să mă cert cu nimeni. Ce concluzie să trag? Că nu mă cert, deci nu exist?
3 comentarii:
Daca ati observat cromatica anotimpului inseamna ca existati!
Mda! Dar asta e din altă deviză: Spune-mi ce cromatică are toamna asta ca să-ţi spun cine eşti!
Se observă că a venit toamna, poete!
Nu fiindcă îmi aminteşti de "emoţia de toamnă" a lui Nichita, ci fiindcă bei ţuică din producţia proprie şi mănânci pastramă de oaie, de unul singur. Păi, atunci eu, ce concluzie să trag? Nu beau încă ţuică din producţia proprie (abia la iarnă o fac), nu mănânc pastramă de oaie (Becali şi-a mânat turma în USL, şi nu mai apucăm şi noi), iar de cearta matracucilor la care tocmai ai asistat (tot de unul singur),încă n-am auzit, că o răceală nenorocită m-a alungat, o vreme, din lumea asta gătită cu ie românească, de noi alegeri. Deci, dacă nu am trăit nimic din toate astea, deci nu exist? Dar, te cred... A venit toamna. E ceva!
Trimiteți un comentariu