joi, 26 ianuarie 2012

Sodomizat de Elena

Coc şi Doc, prieteni de vreo o sută şi ceva de ani, se strânseseră miercuri seara în restaurantul de trei sute de locuri din cartierul Ivancea. Erau, ca de obicei, singurii clienţi şi, în aşteptarea apariţiei comandantului care să lămurească situaţia internă şi internaţională, se tot întrebau ca proştii cum rezistă restaurantul ăsta să fiinţeze pe lume cu cele cinci-şase halbe băute de ei în fiecare seară, la care lasă nu mai mult de trei-patru lei bacşiş (superb cuvânt de origine turcă!)? N-au ajuns la nicio concluzie, desigur, pentru că a apărut comandantul navei, zâmbăreţ, şi a vorbit. A vorbit cum ştie el mai bine. A vorbit mult şi n-a spus desigur nimic. Asta a fost, cel puţin, concluzia lui Coc şi Doc care rimează oareşicât cu Boc. Numai că cei doi viermi băutori de bere chioară la halbă nu păreau a fi obedienţi, nici pupători de dos marinăresc.
- Bă! zice Coc. Ai înţeles ceva?
-Da. Că noi, poporul, ne-am făcut datoria şi că noi putem muri. Clasa politică a greşit, a furat, ne-a belit, iar pentru asta trebuie să trăiască. Bine.
-Bă, boule! Asta ai înţeles?
- Da!
- Şi eu tot aşa!
- Şi ce e de făcut?
- O singură chestie. Comandantul trebuie să sfârşească exact ca Ghadaffi, că de aia e dictator, deşi cică n-are în băncile elveţiene chiar 200 de miliarde de euro, ci abia vreo două, vai de capul lui!
- Hm! Şi cum a sfârşit dictatorul libian?
- Cică ăia care l-au prins l-au bătut metodic, l-au împuşcat puţin câte puţin, în mâini, în picioare, pe urmă în piept şi mai mulţi insurgenţi l-au sodomizat...
- Pân'aici! a replicat Doc. Cine să-l sodomizeze pe comandant.
Coc:
- Păi, ca o răzbunare, Elena!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Super!

rongo

Dumitru Ungureanu spunea...

Ai uitat un semn de întrebare, după "comandant"?

Bambi spunea...

Sunt prea multe televiziuni, ar trebui 15 Dinești ca să le ocupe pe toate şi să se prefacă, la un moment dat, că lucrează.
Unde laşi maşina în centru dacă vii la revoluţie ? Să se facă dom'le întâi parcări, că nu mai vine nimeni din Militari până la Universitate pe jos.
TAB-urile n-au motorină. Ce facem după ce la capturăm, băgăm carburant din banii noştri? E scump. Văd 5 inşi cu un TAB la Petrom-ul din spate de la Inter, vorbind “hai, punem fiecare câte 10 lei? Dăm o tură până la Romană şi înapoi.” “Eu pun 20, dar vreau să stau la mitralieră!”
Ce să mai ceri la revoluţie? Libertate! Avem. Televiziune liberă! Avem şi din aia, ba chiar prea multe. Ar merge ca la revoluţie să ceri să se mai închidă câteva dintre ele, că ocupă banda degeaba. Capul lui Boc vrem! Şi după ce-l avem? Că nu ştim pe nimeni care ar putea scoate ţara din criza, ca să-l aducem la putere.
Nu s-ar mai putea sta toată noaptea în Piaţa Revoluţiei. Nu e nici o shaormărie prin zonă, aşa că mulţi şi-ar băga picioarele şi ar pleca acasă. Hai, că poate mai prindem ceva şi din State de România în reluare.
Trebuie găsiţi nişte trădători şi împuşcaţi. În afară de echipa naţională de fotbal, nu-mi vin alţii în minte. Cei de la putere au fost aleşi prin vot. La fel şi cei dinainte. Plus că cine ştie pe unde au vile şi ascunzători?
Nu avem ce prăda. Sediul CC-ului nu mai are tablouri şi aur şi dolari. Singurul palat despre care ştim cu toţii unde se află este al lui Becali, dar e destul de mic, ce să tot furi din el? Vreo doi revoluționari ar putea fugi cu Iisus-de-pe-cruce de la poartă, dar restul ce iau, marmura şi scaunele de lemn?
Nici de violat nu ai ce, că nu mai trăim în Răscoala lui Rebreanu. Vara femeile marfă sunt pe Coasta de Azur, iarna sunt la Viena şi Milano la cumpărături. Şi cum să le prinzi? Toate cele marfă au BMW X6 sau Porsche Cayenne.

Augustin spunea...

Mda, e complicat! Acum îmi dau seama că o revoluţie înseamnă o grămadă de lucruri incomode...

Augustin spunea...

DU: Desigur, era semnul intrebării. Pe care l-am mâncat. Pe care l-am băut.