miercuri, 4 ianuarie 2012

Popor vegetal

În revista "Amfiteatru" din decembrie 1984 au apărut patru poeme de Ana Blandiana, poeme din pricina cărora poeta a pierdut dreptul la semnătură pentru câţiva ani. Nu fac istorie literară. Fără acceptul ei, reiau aici pe cel intitulat Eu cred: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/De unde altfel liniştea/În care aşteptăm desfrunzirea?/De unde curajul/De a ne lăsa pe toboganul somnului/Până aproape de moarte/Cu siguranţa/Că vom fi în stare să ne naştem/Din nou?/Eu cred că suntem un popor vegetal -/Cine-a văzut vreodată/Un copac revoltându-se?"
Îmi aduc aminte de amestecul de uluire, bucurie şi revoltă cu care am citit atunci această poezie. Acum, după exact 27 de ani sunt obosit şi dezamăgit şi plin de o revoltă neputincioasă să văd că poezia Blandianei este actuală, parcă a scris-o ieri ca o reflectare a regimului de la 2012.

12 comentarii:

Dumitru Ungureanu spunea...

Păi mesajul din final e mai mult decât conformist, bre! Adică, om fi noi vegetali, dar suntm copaci! De+aia i+au interyi semnatura, ca să publice carţi în BPT! Mai documenteayă+te!

Augustin spunea...

Stai liniştit, că-s documentat. E adevărat că înainte de 89 i s-a publicat volum antologic în BPT, dar câţiva ani a fost totuşi interzisă, i s-a luat rubrica de la România Literară, şefii de la Amfiteatru au fost demişi, Stelian Moţiu şi parcă Ştireanu...

ioana geacăr spunea...

Da, Augustin, subscriu! Atunci mi se părea inocent şi răsfăţat poemul, iar contextul scandalului cam exagerat! Cred că ai dreptate, era un poem al viitorului! E mult prea actual şi deprimant azi!

Augustin spunea...

Despre asta e vorba. Nu mai contează scandalul produs atunci. Atunci era un poem fitilist, acum este unul... rezistent, datorită guvernărilor de după 89.

Anonim spunea...

Mă doare-n bucă şi lăptucă,
eu nu mi-s neam cu dragavei,
ci cu un romantic tei
de care-o să m-agăţ
într-un mătăsos curmei !

Anuţa s-o jucat şi ea,
că soţului candriu
nu i se mai permitea
să umble creanga
cu ogarul cenuşiu !

Aş mai scrie-o ştroafă
dar nu mai poci,
că stă să-mi fete-o scroafă !

Aşa că: salutare lemne triste
ce vă exprimaţi cu nasul
prin lavandatele batiste !

Augustin spunea...

E-hei! Poezie de candriu, în ştroafe rimate/ritmate! Păi, da! Aşa ne mai trece necazu', cu hazu'!

Doina Neumaier spunea...

Citesc Blogul tau si ma intreb Doamne cum poti indura si cit mai rezisti?
PACAT CA NU TOTI STIU CIT ESTI DE DOCUMENTAT!
IN NOUL AN ITI DORESC MULTA SANATATE!
DOINA NEUMAIER
GERMANIA

Augustin spunea...

Dragă Doina, lasă astea! Îţi doresc un an nou fericit (la voi mai merg treburile) cu sănătate.

FLORI BALANESCU spunea...

Blandiana insasi a fost (si este!) "inocenta" si rasfatata, versurile astea poate ca sunt actuale; exprima ceva evident pentru toata lumea, dar exprimat poetic, si intr-adevar cu talent; insa este un adevar valabil pentru intregul nostru parcurs istoric ca popor, nu doar pt perioada comunista; cu toate astea, sa fim seriosi, nu s-a rezistat atunci prin ele si nu se rezista acum; poate ca ele sunt reziste in ciuda timpurilor, dar nu produc rezistenta; se vorbeste cam usor despre rezistenta; sper sa nu-l fi contrariat prea mult pe dl Doman, care cred ca stie ca nu sunt de acord presupusele realitati subintinse de ideologia "rezistentei prin cultura". Sa aveti si sa avem un an mai bun, cu totii!

Augustin spunea...

De acord! Rezistenţa prin cultură este o sintagmă goală de conţinut. Dar, să nu uităm că mai toţi poeţii religioşi de astăzi, "psalmiştii" lu' peşte cântau în 1984 cârmaciul de-l albeau. Am invocat poemul Blandianei pentru letargia în care ne complacem acum, neavând altceva la îndemână cu care să exemplific. Suntem beliţi de nu ne vedem şi nu reacţionăm în niciun fel. Asta mi-a adus aminte de "poporul vegetal", nu disidenţa poetei. Sper că e limpede, stimată Flori Bălănescu.

FLORI BALANESCU spunea...

Da, s-a mai limpezit cerul!

http://www.dorintudoran.com/2012/01/06/baiete-un-popor-nou-la-domn-escu-2/comment-page-1/#comment-12350

Augustin spunea...

Mulţumesc de link. Textul ăsta nu-l ştiam. Dar sunt de acord cu el întru totul. Ne poziţionează exact unde suntem.