vineri, 6 ianuarie 2012

"Patriotism de porunceală"

Recitând proza politică a lui Eminescu, dau de un articol intitulat exact aşa: Patriotismul de porunceală. Hm! Ce ne induc persuasiv guvernanţii noştri de astăzi, 2012, că naţiunea, că poporul lui peşte, că una, alta, că aia, aia... Ce e asta, dacă nu patriotism de porunceală? Să le fie lor şi neamului neamului lor!

4 comentarii:

Augustin spunea...

Privitor la primul cuvânt este vorba desigur de: Recitind.

Detalii Eh spunea...

Elena Ulieru se trezeste la miezul noptii plina de sudori.
Dimineata sudorii au plecat la munca.

romani de pretutindeni spunea...

La Mulţi Ani români de pretutindeni!



Birou Senatorial Viorel Badea

Senator Pentru romanii din Europa si Asia

Membru al Delegatiei Permanente a Parlamentului Romaniei la APCE

Presedinte al Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni

Tel/Fax: 0213101911

http://www.badeaviorel.ro/



....




Dragă Domnule Senator Viorel Badea,



Sînt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit

scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de

pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar

dacă, trebuie să mărturisesc, laudele dvs. sînt exagerate în ce mă

privește pe mine, unul din românii de pretutindeni cărora vă adresați.

Nu am adus nici o „contribuție” comunității care a binevoit să mă

primească (în afară de cîteva taxe), nu am afirmat prin nimic „valorile

românești”, nu practic sport de performanță sub drapelul țării, iar

singurul domeniu în care „excelez” deocamdată este livrarea de mîncare

indiană la domiciliu, pentru că lucrez ca delivery driver la un

restaurant dintr-un orășel scoțian.



Alta ar fi fost însă situația dacă mi-ați fi scris, dvs. sau unul dintre

numeroșii dvs. colegi din Parlament, acum șase luni, cînd încă nu eram

un român „de pretutindeni”, ci un român de la mine de-acasă, mai exact

din Iași.


Aș fi putut să vă răspund că sînt cercetător științific la

Universitatea Al. I. Cuza
...
primind pentru munca mea o summa cum laude. Dar nici dumneavostră nu

mi-ați scris, nici eu nu v-am răspuns. Așa merg lucrurile, cum s-ar spune.



Dar de ce îmi scrieți tocmai acum, cînd mi-am luat lumea în cap,

împreună cu ai mei, și ne-am alăturat și noi „românilor de pretutindeni”

care își caută pe aiurea dreptatea pe care nu au găsit-o în țară?



Ca să îmi arătați că vă pasă?



Dacă vă pasă atît de mult de „valorile și tradițiile românești”, de ce

nu mi-ați scris, dvs. sau colegii dvs., pe cînd eram în țară? De ce nu

m-ați întrebat cum ne descurcăm cu nouă milioane pe lună, eu și colegele

mele, tineri doctori în filologie și slujbași ai culturii române pentru

care suspinați acum? V-aș fi rugat atunci, dacă știam că vă interesează

atît de mult istoria neamului, să faceți ceva pentru profesorul meu de

istorie, care.......

Și că am obosit să devin „vrednic” printre șmecheri, canalii politice și „băieți deștepți”.



Dar, repet, nici dvs. nu m-ați întrebat, nici eu nu v-am răspuns. Și

atunci, de ce m-ați găsit tocmai acum?
......




Iertați-mă, dar nu am nevoie să-mi amintiți dvs. de „valorile

românești”. Ocupați-vă de ele în țară, acolo unde „cultura și valorile

românești” sînt lăsate în paragină. Și v-aș mai ruga ceva. Sînteți

totuși un reprezentant al clasei politice românești. Aveți decența de a

nu amesteca în gesturile dvs. electorale amintirea „celor ce au luptat

pentru libertatea poporului”.


În Franța am cunoscut un om care și-a

pierdut o mînă în masacrul de la Otopeni, în decembrie ’89. Lucrează

acum ca magazioner la un depozit, din mila unor străini generoși. Vă

....
curînd, îl veți putea vedea și auzi într-un documentar tv despre

Revoluție, apropo, nu-i așa, de cei care „fac cinste țării natale”).



La sfîrșit, aș vrea să vă asigur că nu mi-e rușine că sînt român. Așa

...

Singurele momente în care mi-e rușine că-s român sînt atunci cînd

politicienii îmi vorbesc despre România. În gura lor, România pute ca o

hazna infestată, din care mă bucur că mi-am salvat copiii. Ca o măsură

de igienă, ar fi prea mult dacă v-aș cere să păstraţi măcar distanța

tăcerii?



Ioan-Florin Florescu

Augustin spunea...

Superbă. Aş fi vrut să scriu eu această epistolă de aici, de la Curtea de Argeş.