Încă un scriitor revoltat: Mircea Bostan

Primesc încă un text de scriitor revoltat: de la Mircea Bostan. Revolta, scepticismul, resemnarea, amestecul ăsta este atât de autentic, încât i-am cerut acordul să-l public pe blog. A acceptat. Deci:

NU CRED ÎNTR-UN NOU ÎNCEPUT !

Se protestează asiduu de zeci de zile în stradă ! Şi ce dacă ! Populaţia este nemulţumită de clasa politică. Atât de cea de la guvernare cât şi de cea din opoziţie. Şi ce dacă !

Nu există locuri de muncă, şomajul înfloreşte pe zi ce trece, pensiile s-au micşorat, învăţământul, şi numai el, se confruntă cu probleme majore, atât din perspectiva organizatorică, cât şi din cea financiară, infrastructura se află la nivelul drumului pietruit, jurnaliştii pupincurişti se lăfăie pe sticlă la televiziunile obediente ori neobediente, flancaţi de analişti politici traseişti din categoria “cristoilor”, “ guşelor”, “porelor”, “andronicilor” ,” dragoteştilor” , “ turceştilor”, “grecilor”, “ciutacilor” şi altora mai fanatici sau nu, dar care câştigă bani cu carul înjurând ori linguşind şi, nu în ultimul rând, politicienii din categoria “bocilor”, “călienilor”, “ prigonarilor”, “toaderilor”, “stolojanilor” , “băsescilor” , “ antonescilor”, “iliescilor”, “tăricenilor”, “voiculeştilor”, care transmit mesaje toxice ori mai puţin toxice pentru Uniunea Europeană şi de încurajare pentru poporul român.

În vremea asta, demonstranţilor le îngheaţă ţurloaiele în Piaţa Univerităţii şi li se maturizeză glasurile în scandări revedicative. Am auzit fel de fel de sloganuri, de la “ieşi afară javră ordinară”, “ ne scuzaţi că nu producem cât furaţi “, “ EBA, tatăl tău nu vrea să vorbeşte cu noi” şi câte altele mai hilare şi deocheate, demonstrând încă o data, dacă mai era nevoie, inventivitatea poporului român şi capacitatea sa de a face haz de necaz.

Şi în vreme ce demonstranţii din Piaţa Universităţii cer demisia guvernului, a preşedintelui şi alegeri anticipate, căci altfel nu se mai poate, GENERALUL IARNĂ-nepotul moscovitului Kutuzov- îşi face ,ca întotdeuna, de cap, stagnând proiectele cuceritoare de tip napoleonian ale politicienilor năuci , dornici de construirea unei Europe unite , prospere şi scoasă din haznaua recesiunii, ignorând cu sarcasm intervenţia preşedintelui, NESCHIMBAT, cu românii. Folosind tehnici de surprindere, iată că Generalul Iarnă ne regăseşte totalmente nepregătiţi, inconştienţi şi precipitaţi în a constitui comandamente de iarnă, de parcă am fi aşteptat torida vară !

Păcătoşii drumeţi şi drumari se dau de ceasul ieftin al morţii, tremură din rărunchi de frig, părăduindu-şi nenorocita cană de ceai cald, aderând fără de voie la maliţiosul proverb al neputinţei : “ de la mână pân’ la gură face moşul numai dâră “.

Şi ce dacă !

Între timp, cei aleşi de noi, în urma alegerilor democratice, îşi fac propagandă prin nămeţi, cu televiziunile alături, dând la lopată şi făcând o proastă paradă de solidaritate cu amărâţii troieniţi.

Reîntorşi în birourile mobilate cu stil din banii contribuabilului docil , ascultător şi temător al acestui neam răbdător şi năpăstui de secole, guvernanţii vor fi din nou absorbiţi de ideile dătătoare de confort şi generatoare de succes.

Căci ei sunt modeşti şi ataşaţi de popor, iar la vremea când li se va cere socoteală vor replica umili şi spăşiţi: Ce lux, ce fraude şi nemernicii, doamnelor şi domnilor ? Condiţii decente de lucru pentru gânditorii platono-aristotelieni ai neamului, pentru a lua decizii corecte pentru binele semenilor!

Iaca, acuma se apelează la armată. Ia mai apelaţi şi la pensile lor ! Poate aşa se reconsolidează total bugetul statului !

Jocul este fără de întoarcere , până la viitoarele alegeri, când cu momeli şi minciuni bine ticluite pe tărâmul propagandei, tot ei ne vor PĂCĂLI din nou !De asta să fiţi siguri, neiniţiaţilor în ale politicii !

Ce dacă nu avem de nici unele, săracii aşteaptă degeraţi şi lihniţi de foame, o lingură oxidată şi îndoită de aluminiu aburind a mâncare . Lupul a mâncat oaia ! Banii s-au cheltuit pe farafastâcuri spre stupefacţia “ prostimii” şi bucuria conducătorilor !

Gândind pragmatic şi cu bătaie lungă, actualii şefi ai României, nu au dorit şi nu doresc condiţii mai bune de viaţă şi de trai pentru noi, ci pentru generaţiile viitoare, căci ştefanian vorbind, ţara aceasta nu a fost, nu este şi nu va fi a lor , ci a urmaşilor, urmaşilor lor !

Peste ceva vreme, noul sistem de vot de tip “ nepotismo-vizionar” va pregăti scaunele actualilor pentru copiii şi neamurile acestora.

E iarnă, e frig şi Bacovia şi-a găsit liniştit locul în incinta sufletului nostru franjurat, pesimist, înveninat şi uneori tânjitor după cincinalele tembele !

Stând strâmb şi judecând drept, pentru ce ne-am revoluţionat şi împuşcat ca proştii ?

Păi, pentru a nu sta în frig, pentru a nu mânca salam cu soia, pentru a nu mai orbecăi pe întuneric, pentru a avea locuri de muncă şi pentru a construi copiilor noştri un viitor mai roz ! Câte din toate aceste deziderate s-au îndeplinit ?

Ne văităm în continuare că nu avem, în timp ce guvernul stă “ bine mulţumesc “ cu dureri în coate de nefericirea noastră, care dăm buluc în demonstraţii şi greve, ne transformăm în torţe vii, protestând aiurea în speranţa obţinerii “binelui necunoscut”.

Bun popor şi îngăduitor mai suntem, că de o nouă revoluţie ori lovitură de stat nu ne mai arde, pentru că ne pune NATO şi Uniunea Europeană la punct în contextul globalizării şi pentru că, mai grav, ne este frică de şuieratul glonţului vitezoman şi mişcător elicoidal în rupere sau trecător vijelios ca o tangentă pe la urechea noastră asurzită de noiane de promisiuni !

Asta am vrut ? Dar, asta avem !

Pentru “chinuitorii “ actuali cu funcţii barosane , ce ne manageriază după neştiinţa capitalismului, voi da un acatist la “ Biserica Internaţională a Venirii Minţii la Cap”, urându-le, anticipat , fericire de Sărbătorile Pascale în cele străinătăţuri unde probabil îşi vor desfăta hoiturile.

Şi pentru că, tare îi mai “iubesc” şi îi “respect “ pe “ aştia de la putere” am să le închin un “Imn”:

IMNUL NĂUCILOR

în ţara plină de năuci

prizăm cât vrem pe nas

nestingheriţi de lege

şi ne îmbârligăm în mii de noduri limba-n cruci

cu dobitoci la guvernare

în ţara năucită de năuci

în ţara plină cu năuci

suntem exterminaţi de dragul morţii

mâncăm rahat

rebrenduit cu nuci

cu dobitoci la guvernare

în ţara năucită de năuci

în ţara plină cu năuci

ne pregătim de dans etern şi de poveste

fierţi după tehnici noi într-un ceaun de tuci

din creştet până-n tălpile pictate de gunoi

cu dobitoci la guvernare

în ţara năucită de nevoi

în ţara plină cu năuci

prizăm necaz cât ni se plănuieşte

pe ochii bulbucaţi la noi speranţe

pe nas şi pe urechi ciuntite mişeleşte de minciună

cu dobitoci la guvernare

ne ducem dacu’ de eroi.

Iată de ce nu cred eu într-un nou început !