Democrahaos în sănătate

L-am văzut la televizor pe secretarul de stat Raed Arafat, creatorul SMURD-ului, adică a Ambulanţei actuale. Cu zece zile în urmă, Traian Băsescu îl acuza cu mânie proletară că se opune privatizării sistemului medical de urgenţă. Arafat a explicat la televizor simplu ca bună ziua că nu se poate rupe un lanţ care abia s-a legat după ani de zile. În sensul că - după proiectul gândit de nu ştiu ce comisie parlamentară - ceea ce merge bine trebuie musai schimbat. Adică, din aceiaşi bani daţi de buget se vor înfrupta trei-patru sau chiar zece servicii private de urgenţă. La un accident se vor strânge în stradă trei salvări şi, la întrecere, va lua accidentatul cea cu medicii şi asistenţii cei mai rapizi, aceia decontând costurile salvării vieţii; asta dacă nu şi-l vor disputa ca la piaţă, trăgându-l dintr-o maşină în cealaltă. Şi cum copilul cu trei moaşe rămâne de obicei cu buricul netăiat...
Întrebat dacă demisionează în cazul în care legea trece în forma aceasta, Arafat a declarat că da, că i se pare normal că nu mai poate gestiona el un sistem gândit de alţii şi mai ales unul cu care el nu e de acord. Ce simple sunt lucrurile în democraţie. Omul nu face un capăt de ţară din funcţia lui. El ne-a dat un sistem de salvare care funcţionează. Dacă altcineva ne oferă unul care nu va funcţiona (că de aia suntem în România), el se dă frumos la o parte.