Citesc de câteva zile jurnalul regretatului poet Aurel Dumitraşcu. Iată ce scrie în 1984: "Pentru un tiran, întotdeauna, nu regatul contează, ci prestigiul" (al tiranului, desigur; n. DAD). Şi imediat mai jos, o altă notă: "Puţine naţiuni sunt îndopate cu speranţe ca naţiunea română. De sute de ani, însă, speranţele noastre poartă steaguri mici, ferfeniţite". Notele sunt datate 8 februarie 1984. Nu s-a schimbat nimic. Poate doar faptul că nu mai suntem naţiune, ci o populaţie împrătiată într-o mie de direcţii şi de interese.
Acum, la 31 decembrie 2011, preşedintele T. Băsescu ne transmite, nenorocitul şi ipocritul şi demagogul: "...anul 2012 să reînvie optimismul şi credinţa că putem reuşi rămânând solidari cu destinul naţiunii din care facem parte". Bla-bla-bla! Care naţiune? Care solidaritate? Eu solidar cu miliardarii şi politicienii corupţi? A se slăbi!
7 comentarii:
Dar cu noi, cititorii... puteti fi solidar.
LA MULTI ANI!
Aveţi dreptate. Sunt prea pornit eu împotriva guvernanţilor, dar trebuie să mă mai înfrânez totuşi de sărbători. La mulţi ani!
Slăbirea ta (a mea, a noastră) e îngrăşarea lor. Din această dilemă cum putem ieşi_
Din această dilemă nu putem ieşi! Am zis!
La mulți ani !
rongo
Ilustratorul Udigmei: http://www.scribd.com/doc/76973724/Arteni-Interview2011#source:facebook
Rongo
La mulţi ani tuturor! Unii mai buni, aş zice...prin noi înşine, că de la Bucureşti slabă nădejde...
Trimiteți un comentariu