La Bădiceni, la Mălureni

Într-o grădină, la Bădiceni, ba la Mălureni că, zic oficialii, Bădicenii n-ar mai exista, ca şi cum oamenii nu mai ştiu unde s-au născut şi unde trăiesc de o mie de ani, aşadar, în dimineaţa de frumoasă sâmbătă de toamnă însorită, îi vizităm pe prietenii noştri Gabi şi Radu. Iar în grădină, la umbră de meri şi piersici, printre tufe înalte de vinete, gogoşari, ţelină, printre tulpini verticale de praz şi frunze mari de hrean, arde focul sub un cazan în care prietenii noştri fac ţuică dintr-un amestec de corcoduşe şi prune văratice. Iar în timp ce ţuica picură, ba chiar curge, noi mâncăm brânză , tochitură cu mămăliguţă, varză fiartă în oală de lut la jarul de sub cazan. Desertul ni-l luăm direct din pomi: nuci, mere, piersici.
La Bădiceni, într-o grădină, lâng-o sulfină (nu Barbu!), e toamnă frumoasă, însorită, iar ţuica picură, ba chiar curge.