Mierea de pârloagă

Am putea spune că la pârloagă România e pe primul loc în Uniunea Europeană. Poate că tocmai de aceea şi avem comisar european la Agricultură. Pune şi el umărul cum poate la creşterea necontenită a suprafeţelor agricole necultivate, în special prin nealocarea de subvenţii. Despre asta discutam cu un domn pe care-l luasem la ocazie dintr-o zonă în care, pe o margine şi pe cealaltă a şoselei, pe terenuri ca-n palmă se lăfăie o bogată producţie de mărăcini, ciulini, scaieţi, pir şi costrei, într-un democratic amestec.
"Există însă în lăsarea pârloagă a pământului şi o parte bună", mi-a zis tovarăşul meu de drum. "Ei, care?" m-am mirat eu. "Păi, eu sunt apicultor, şi vă spun că acum, în afară de mierea de salcâm, de tei şi de floarea soarelui, a apărut şi mierea de pârloagă. Este o miere foarte bună. Pălămida are o floare mare şi plină de polen, dar şi multe flori de câmp sunt la fel de productive..."
Asta da veste bună! Apicultorii noştri ar putea face nişte proiecte europene prin care să ceară subvenţii comisarului Dacian Cioloş pentru mărirea suprafeţelor necultivate şi am umple supermaketurile din Europa cu miere de pârloagă. Iată că există şi un Dumnezeu al leneşilor care ne asigură mierea. Mai complicat e cu laptele.