Lecţia lui Geoană neînvăţată

Se observă de la o poştă că oamenii nu învaţă nici din greşelile lor, nici din ale celorlalţi şi că persistă în eroare cu o voioşie şi o consecvenţă demne de cauze cu adevărat nobile. E la îndemâna noastră în mod permanent remarca de mai sus. Butonând telecomanda pe o televiziune sau alta, dai peste Victor Ponta, peste Crin Antonescu care vorbesc, vorbesc, vorbesc fără să spună nimic. În timp ce ei vorbesc, de cele mai multe ori separat, ceea ce iar pune pe gânduri, pe burtiera respectivei televiziuni curg rezultatele sondajelor care se fac în ritm susţinut – ceea ce nu e rău, în principiu -, sondaje conform cărora USL este cotată la 51-55 la sută, iar PDL la 12-15 la sută. Lucrul acesta pare firesc. USL cuprinde două partide de serioase, că pe cel de-al treilea, partidul acela uniprocentual, n-are rost să-l luăm în seamă, ele sunt în opoziţie, lumea e disperată de criza din ultimul an care apasă pe umerii ei, e şi normal să se uite în partea cealaltă. Pe total se întrevede ceea ce în socialism se numea rotaţia cadrelor, iar în democraţie alternanţa la putere. Dar cei doi lideri de mai sus nu par nici pe departe conştienţi de responsabilitatea care apasă pe umerii lor. Ei se scaldă într-o atmosferă călduţă de lasă-mă să te las, la umbra adormitoare a acestor procente. Se pare că au memorie foarte scurtă.
Nu a trecut decât un an şi jumătate de când Traian Băsescu era singur de o parte a baricadei, cu o singură televiziune la dispoziţie, aparent izolat, fără susţinere populară, trebuind să surmonteze şi nişte diversiuni (v. „Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!”) iar de partea cealaltă era Mircea Geoană susţinut de toate televiziunile, înclusiv de cea publică(!), de moguli, de populaţie, de partidele reunite ca împotriva lui Ceauşescu sculat din morţi. Logica elementară, nu neapărat cea politică, spunea că în turul doi Băsescu nu va primi niciun procent de la niciunul dintre contracandidaţii din primul tur, care erau pe viaţă uniţi în cuget şi simţiri, nu-i aşa, împotriva lui. Televiziunile duduiau la turaţie maximă împotriva preşedintelui, ziarele îl caricaturizau mai ceva decât pe Hitler, oamenii PSD-ului şi PNL-ului se pupau în piaţa publică pe faţă şi tot pe faţă împărţeau funcţiile în guvern. Scena cu „Mihaela, dragostea mea!” este încă vie în memoria întregii ţări. După cum vie este scena de la ora 2,00 noaptea, cu Traian Băsescu ieşind din sediul de campanie obosit, dar lansând otrăvita şi cinica replică: „Un fleac, i-am ciuruit!” Şi ciuruiţi au fost.
Asta ar trebui să fie pentru Victor Ponta şi Crin Antonescu şi, bineînţeles, pentru partidele lor, o lecţie: lecţia Geoană. Asta presupune din partea lor prudenţă, responsabilitate, ochi în patru. Şi, mai concret, presupune conservarea acelor procente prin discursuri coerente din partea celor doi lideri din opoziţie. Ce ar însemna discurs coerent? Păi, nu doar înjurarea lui Băsescu şi Boc, că asta o face omul de rând cu năduf zi de zi, având motive berechet, slavă Domnului! Ponta şi Antonescu trebuie să ofere un feed back populaţiei alegătoare, să acopere cu proiecte cele 55 de procente cu care sunt creditaţi. Ei trebuie să spună pe înţelesul votantului ce vor face odată ajunşi la Palatele Cotroceni şi Victoria. Or, ei tocmai acest lucru nu fac. Cu vreo lună şi ceva în urmă, pe Radio România Actualităţi, timp de o oră invitat a fost Ponta. Întrebat fiind ce va face dacă va ajunge mâine prim-ministru, Ponta a dat un răspuns…pontos, ceva în genul: Să ajungem noi acolo şi pe urmă o să arătăm! Ceea ce o populaţie disperată nu prea poate înghiţi. Dacă nici teoretic nu ştii ce ai de făcut, atunci e clar că practic vom fi condamnaţi să o luăm încă şi încă o dată de la început, cu bâjbâieli, cu improvizaţii, cu datorii…istorice către clientela politică etc. etc.
În plus, în cele două partide, în interiorul lor, ca şi între cele două partide, există fricţiuni, mai importante sau derizorii, dar suficient să tragă procentajul în jos. Antonescu îşi arată muşchii în formaţiunea lui şi elimină din staff pe cei cu personalitate, pe cei ce nu-i cântă în strună. Ponta, pe de altă parte, are probleme de imagine cu un Marean Vanghelie, de pildă, care îi învaţă pe preşcolari să bată presa (!). Iar între partide, există o atmosferă de neîncredere, se fac sondaje pentru a se vedea cum se va participa în alegeri, care partid stă mai bine, cum pot să-şi pună beţe-n roate unii altora…
Ca o concluzie, observabilă cu ochiul liber, opoziţia ia procentajul de peste jumătate plus unu la alegeri ca pe o umbrelă sub care poate dormi liniştită, neînvăţând nimic din lecţia lui Geoană. Nu mi s-ar mângâia cu nimic orgoliul să aflu anul viitor în noiembrie că 15 la sută ai PDL-ului vor deveni 40, iar 51 ai USL vor fi vreo 31. Parcă-l văd pe Traian Băsescu la centrul de campanie al PDL: „Un fleac, i-am ciuruit!”
(articol apărut în săptămânalul Gherila urbană din 16 mai)