La 25 noiembrie 1888, Tolstoi îşi nota în jurnal că scrisul este o ocupaţie deşartă. Şi se explica: "Există prea multe cărţi şi acum, indiferent de ce cărţi s-ar mai scrie, lumea va merge la fel. Dacă ar veni Hristos şi ar da Evanghelia la tipar, doamnele s-ar strădui să primească de la el autograf şi nimic mai mult..."
Hm! Asta, repet, la 1888! Ei, ce să mai spunem de zilele noastre din acest punct de vedere? Că de la Tolstoi încoace s-a tot scris, iar acum scrisul e un fel de terapie, se scrie parcă spre a scăpa de moarte. Se scrie enorm, se citeşte puţin şi nu se învaţă mai nimic din cărţi. Iar acum, mai abitir decât la 1888, la o eventuală revenire a lui Iisus, s-ar face coadă nu la mântuire, nu la vindecări miraculoase, ci - aşa cum spune bătrânul de la Iasnaia Poliana - la autografe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu