Amintirile unui anticorupt

Aflu din mass media ca un tânăr magistrat argeşean are o pensie de 17 000 de lei, adică 170 de milioane de lei vechi. Adică el ia cu vreo 200 de lei pe zi mai mult decât salariul meu pe o lună. Ce-o face el cu banii ăştia? De o venerabilă doamnă judecătoare aflu că are 220 de milioane vechi, a lucrat ca lumea şi în vechiul sistem, are la activ şi condamnări la moarte. Dar are talent literar, scrie cărţi. Nu şi-a făcut dosar să intre în Uniunea Scriitorilor, dar sunt sigur că în curând îşi va face. Dar mai modestul magistrat de care vorbeam nu are talent literar neam. Trebuie că se plictiseşte de moarte. Cât să mănânci, cât să bei, cât să te tot plimbi în ţară şi străinătate. Iar la 50 de ani nu poţi sta totuşi 24 de ore pe zi în halat de mătase şi papuci. Mă gândesc să-l ajut să-şi scrie memoriile. Pentru pensia lui de o zi aş lucra bucuros o lună. Deocamdată avansez titlul: Amintirile unui anticorupt în fund. Sau, mă rog, doar Amintirile unui anticorupt.