Theodor Damian este preot, cu două doctorate în teologie (unul la Bucureşti şi altul la New York), este profesor, dar e şi poet. Exerciţii de înviere (UNIVERSALIA, Bucureşti, 2009) este cel de-al unsprezecelea volum de poeme al autorului.
Desigur, un preot şi un profesor de teologie – dacă nu slujeşte la doi stăpâni - nu poate fi decât un poet preponderent creştin. Nu face excepţie nici Theodor Damian. Poezia sa este tonică, senină, apoftegmatică, în general solară, cântând simplitatea de totdeauna a vieţii, dragostea de natură, de locurile pitoreşti de pe Mapamond, în genere poetul imaginându-se un Diogene al zilelor noastre: „caut un om printre milioane/dar nu pe oricine/caut un om care caută oameni/care a terminat cu luatul/şi încă e om/care a terminat şi cu datul/şi care nu mai dă ceea ce are/ci ceea ce este//caut un om care mai ştie ce-i uitarea/uitarea de sine/singurul lucru pe care vreau să-l mai învăţ/aici unde trăim/ca-ntr-o tufă de mărăcine”.
Retorica lui Theodor Damian este una caldă, cordială, dar şi plină de înţelepciune (în acest sens iau martori cititorii că din această categorie face parte şi fragmentul tocmai citat mai sus), înţelepciune venind din izvoarele cele mai autentice: Vechiul Testament, Noul Testament, mitologia. Poetul condamnă în termeni deloc vehemenţi, radicali, doar cu profundă melancolie pragmatismul prezentului, consumismul: „Cineva cântă Mozart/dar Mozart nu mai spune nimic/când toată această lume/alunecă precipitat prin tunelul comerţului/atrasă de lumini şi culori/ca fluturii ce vor pieri/arşi şi orbi/consumul consumă consumatorii (excelent jocul de cuvinte! nm. DAD)/numai Crăciunul ne mai întoarce/copilăria/ne trebuie un Crăciun în fiecare an/singurul nostru posibil altar/pentru ca Mozart să mai spună ceva/şi să mai ajungă până la noi”.
Originală pentru poezie – fie ea laică sau religioasă – mi se pare tema abordată: învierea, temă exemplar redată în poemul programatic Apoi Învierea: „Programul meu s-a terminat/ peste trei zile începe din nou/trei zile de moarte/apoi Învierea cea de care/trei zile de leac/şi-apoi Învierea care le vine de hac”… poem încheiat cu neaşteptata parafrază: „Nu de moarte mă tem/ci de Înviere/şi de locul meu în Jerusalem”.
3 comentarii:
Asociatia comentatorilor pe blog
Protest la 999... ba la 1002...
Protesteaza impotriva masurii de cenzura si nepostarea comentariilor noastre pe blogul Doman Ingradind in acest fel liberattea de exprimare a mitocanilor, adica a noastra – oamenii de la periferia orasului , care ne exprimam in termeni populari , si care nu mai suntem demult o minoritate.
Odata cu noi protesteza si Asociatia animalelor, pentru expresiile folosite de Dvs. Gen : “ Magariile le sterg...” dand astfel o conotatie negativa lumii magarilor – simbol al naturii antitetice- care alimenteaza din plin simbioza cu lumea buna in care traiti si Dvs. , simbioza fara de care lumea scriitorilor romani nu ar mai fi ,cine este astazi.
Va reamintim aici fabula, unde filosofia magarului arata ca nu exista liberul arbitru ; motivele mai puternice sunt cele care ne determina alegerea : in cazul nostru exprimarea unor dorinte cu conotatii sexuale in care gramezile de fan sunt inlocuite cu elena udrea, dar in mod cu totul accidental cu titularii blogurilor –, etc., iar in cazul Dvs. Cu exprimari cu vadita stapinire de dorinte puternice , asa cum putem vedea : “pervers, masochist , bolnavilor mintali “ pe care nu le mai putem comenta aici din lipsa de spatiu rezumandu-ne doar la magar si la filosofia acestuia care refuza intepenirea intr-o ierarhie fixa, subliniind doar ca filosofia magaruli ajuns simbol al unei fiinte bipolare, menita unei cautari continue, constienta ca nu se poate astepta la descoperirea unui adevar durabil va trebui reconsiderata si de catre Dvs..
Cititorul poate vedea continuitatea de idei şi de trăire sufletească înaltă citindu-l si pe preotul Theodor Damian – “Dacă Învierea Domnului este un act extraordinar, atunci groapa este ordinară. Este ordinară şi pentru că decăderea şi căderea noastră indică o groapă comună, o stare a noastră a tuturor ...”
Semneaza : Asociatia prin reprezentatul Popa
Apoftegmatic? Ete, na! O fi avînd har ca preot, părinţelul, dar har poetic - canci! Poşta redacţiei scrie pe sfinţia sa...
Dom'le Doman,
după ceam luat la conştinţă prostestul blogărarilor care vă jacuză - corect-sexualitic - de râsism, scoţânduvă din scandale cu provocări abdominabile, ca nişte şpagasini ortopedici la gioale, numai un coniac-canoe ar mai salva dezoroarea constantantă.
Rongo
Trimiteți un comentariu