Lewis Carroll – Jabbererwocky, subintitulat Un celebru poem în 70 de limbi care nu există, antologie şi comentarii de Flaminia Robu (Casa de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008). Este o carte unică în felul ei, aş zice că o carte de căpătâi pentru avangardism, pentru înţelegerea literaturii în raport cu limitele literaturii. Practic, e publicat în original poemul cu totul nonconformist al lui Lewis Carroll din Alice în Ţara Oglinzilor despre care cercetătoarea Flaminia Robu scrie un doct studiu, un studiu plăcut la lectură prin citarea in extenso a unor scriitori ludici, „inventatori” de limbi inexistente (de la noi: Ion Gheorghe, Matei Gavril, Cezar Baltag, Nina Cassian, dar şi englezi, francezi etc.). Celebrul poem al lui Lewis Carroll beneficiază aici şi de şase traduceri româneşti. Pentru a ne face o idee de libertatea de mişcare a poeţilor traducători, vom reda titlul şi prima strofă a acestor şase versiuni.
Astfel, Frida Papadache îşi intitulează versiunea Trăncăviciada şi începe astfel: „Era friglind, linsoase zăvi/Se tot girau, gymblau în ob -/Numai minsoare borogăvi,/Când momii sor deşciob…”
Iată şi versiunea liberă a lui Leon R. Corbu, intitulată Ciorbobocu: „La ceas căscuns, momâlc mâcleau râtlanii/Şi girulau şi gimbulau în belb:/Mişclean se mişcusiră bodârlanii,/ Mascabrele momârte când răspelb…” Aici, avem şi un dicţionar al traducătorului, el însuşi – dicţionarul - fiind literatură adevărată; ciorbobocul fiind „boboc de cioară orb, hrănit cu ciorbă, dar bine hrănit şi îndesat şi bondoccostoboc”, căscuns – „căscat, dar concomitent ascuns”, momâlc – „care pe moment tace mâlc, înglodat în mâl”…
Constantin Dragomir traduce poemul sub titlul Zurbaliv: „Chindea Flăpânde sfrezele/ Ţuşcheau prin iarbazar,/Se grohlizeau vezurcile/ Ca ţuflele-n crânzar…”
Nina Cassian nu este la primul experiment de acest fel, ea recidivând acum cu Bâzdâbocul: „Dădeau în plopot ţopi asprili,/Trombind, borţind prin ierboteci./Stifoşii stupureau sporili/Şi muimele zglăveci…” Poeta ne oferă şi ea un savuros dicţionar din care aflăm că plopot înseamnă „strop în clocot”, trombind – „a da târcoale în vârtej”, iar borţind – „a găuri, a face borţ”…
Acelaşi poem este de tradus de Mirella Acsente sub titlul Jabberwockiada: „Era frigază; bursele clemoase/Se şurubau şi titireau în murbă./Triţari erau toţi borogovii/Şi beghiţeau porvecii drubă…”
În sfârşit, Nora Galin traduce poemul ca Gâr-Gar: „Era friptuţ şi bârlele clemoi/Sfârleau, sfârleau carâna,/Iar slane rău bieţii bârzoi/Şi marge rat porcâna…”
Aşadar, am reprodus prima strofă a poemului în cele şase versiuni ale unei limbi române inexistente. E de discutat ce au în comun acestea, dar şi ce le deosebeşte, cât „respectă” fiecare traducător din original şi câtă libertate îşi ia, după cum e de discutat dacă un asemenea experiment poate fi repetat şi cât şi cu ce rezultate, dacă are vreo miză… Cert este că Lewis Carroll a fost un ludic virtuoz, după cum virtuozi sunt toţi traducătorii din limbă înexistentă în limbi inexistente, fie că sunt români, francezi, ruşi, portughezi etc. Lăudabil este efortul Flaminiei Robu care a străbătut o bibliografie impresionantă pentru a da această carte-experiment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu