Un regim tragicomic

Niciodată nu mi-am permis să le spun în public, în scris în ziare sau pe blog, preşedinţilor noştri: nea Nelu, Bunicuţa, Ţapul, Băse, Piratul, Marinarul, Chiorul etc. , considerând o chestiune de bun simţ să ai o brumă de respect pentru şeful statului indiferent cine ar fi şi cât de imoral ar fi el.Butonând telecomanda, dai mereu peste câte un Mircea Badea care-şi numeşte ţara Românica, iar pe preşedintele ei Băse, mai nou Băs. E de un prost gust fără margini. E unul din motivele pentru care de vreun an nu mă uit la televizor mai mult de o oră din 24.
Şi totuşi, mă întreb în ultima vreme dacă nu cumva însuşi preşedintele Traian Băsescu este vinovat pentru apelativele cu care e cadorisit şi am ajuns la concluzia că ba da. Cerbicia cu care atacă presa, golănia lui funciară, băşcălia în care coboară politica internă şi externă a României, dar mai ales războiul pe faţă cu populaţia României pe care el o numeşte inadecvat – ca Ceauşescu – popor, toate acestea mă îndreptăţesc să cred că omul îşi cam merită apelativele lui Mircea Badea et comp. Mai mult, deşi n-am mai mers la vot din 2000, considerând întreaga clasă politică o cloacă ordinară, formată din hoţi mai mărunţi, găinari, dar şi din bandiţi nu atât de drumul mare, cât de autostradă europeană pe zece benzi, furând cu zecile de milioane de euro, ei bine, deşi n-am mai mers la vot de zece ani, de data asta – în caz de referendum – aş merge cu mare plăcere să votez pentru destituirea preşedintelui Băsescu, chiar dacă propunerea ar veni de la un securist ordinar ca Dan Voiculescu. Dar nu poate sta în fruntea ţării un om care urăşte şi dispreţuieşte bugetarii şi pensionarii mai rău decât Nicolae şi Elena Ceauşescu la un loc. Populismul şi demagogia şi ipocrizia lui trebuie amendate. Aşa nu se mai poate. El pretinde mincinos că preferă să i se taie capul, dar să impoziteze pensiile şi să taie salariile pentru că ţara e în criză. Dar nu spune nimic de faptul că ţine robinetul deschis spre clientela politică. Altfel zis, lucrurile în România anului 2010 sunt cât se poate de limpezi: ce se obţine de la bugetari şi pensionari curge gârlă spre clientela politică. Chiar acesta este răspunsul la întrebarea: ce vrea această putere politică, să se sinucidă? Deloc! Ea vrea să stea la putere până în anul 3000 cu ajutorul unei clientele politice care va plăti vot cu vot pentru patronii de la Cotroceni, de la Victoria, din fruntea judeţelor. Vezi cum un pedelist donează la partid 30 000 sau 70 000 de lei şi obţine un post de consilier local de unde ridică la o şedinţă 250 de lei. Păi, el îşi recuperează banii în câţiva ani! Oare? Asta, logic vorbind. Şi ăştia sunt banii daţi pe faţă. Nu vorbim de ăia negri. Şi cum prosperă dacă el iese în pierdere? Simplu. Din sensuri giratorii, din asfaltări fără asfalt, din borduri mutate de pe o stradă pe cealaltă, din pietruiri de drumuri fără un bolovan, din servicii pe care nu le face etc.
Ca o concluzie, deşi nu voi adera niciodată la băşcălia lui Mircea Badea et comp., sunt de acord că Traian Băsescu trebuie să plece pentru totdeauna din fruntea României. Dintr-un personaj comic din Caragiale a devenit un personaj tragicomic, un Nero care vrea să arunce România în Infernul istoriei, numai el şi regimul lui să supravieţuiască. Cel mai dureros lucru este nu că Băsescu şi camarila lui pun la pământ economia ţării, că trimit în sărăcie lucie pătura de jos care înseamnă mai mult de jumătate din ţară, dar cel mai grav este că iau pe termen lung speranţa românilor.
Doresc din suflet ca acest regim de toată ruşinea să rămână înistorie la capitolul şi alţii.